In anul 1912, biochimistul american de origine poloneza Casimir Funk a reusit sa identifice vitamina B1, ce sa dovedit a fi extrem de eficace in tratamentul contra unei grave maladii precum beriberi. Pentru ca aceasta a redat bolnavilor forta si vitalitatea, Funk a numit-o "amina vietii – vitamina". Asadar, v-am prezentat etimologia cuvantului. Dar, totusi, ce sunt vitaminele?
Fundamentale pentru existenta, vitaminele sunt substante organice necesare proceselor vitale.
Pentru ca exista in cantitati infime in alimentele de origine naturala, sunt considerate nutrimente – precum proteinele, glucidele, lipidele, apa, mineralele – care actioneaza singure sau interactioneaza cu altele. Totusi, vitaminele nu hranesc organismul, ci sunt catalizatoarele ce provoaca si ajuta la realizarea numeroaselor functii: producerea energiei, metabolismul hormonal, intarirea sistemului imunitar, cresterea celulara, asimilarea si digerarea alimentelor.
Din punct de vedere chimic, vitaminele sunt diferite. Ele pot fi amine, acizi sau alcooli. Dar nu compozitia chimica ne indica faptul ca o substanta este vitamina, ci efectul ei fiziologic.
CATEGORII DE VITAMINE
Distingem doua feluri de vitamine: liposolubile – solubile in grasimi, si hidrosolubile, care se dizolva in apa.
Organismul are capacitatea de a stoca vitamine liposolubile, deci de a-si face rezerve. Cele hidrosolubile sunt eliminate rapid prin mictiune, de aceea aportul de astfel de vitamine trebuie reinnoit zilnic.
Vitamine liposolubile:
— vitamina A (vitamina antixeroftalmica sau retinolul);
— vitamina D (vitamina antirahitica sau calciferol);
— vitamina E (vitamina fertilitatii sau tocoferol);
— vitamina K (vitamina antihemoragica).
Vitamine hidrosolubile:
— vitamina B1 (tiamina);
— vitamina B2 (riboflavina, lactoflavina, ovoflavina);
— vitamina B3 (vitamina PP sau acidul nicotinic);
— vitamina B5 (acidul pantotenic);
— vitamina B6 (piridoxina);
— vitamina B8 (vitamina H sau biotina);
— vitamina B9 (acidul folic);
— vitamina B12 (cianocobalamina);
— vitamina B15 (acidul pangamic sau colina);
— vitamina C (acidul ascorbic);
— vitamina P (acidul citric).
Avitaminoza, lipsa cronica a uneia sau a mai multor vitamine din organism, nu se mai intalneste frecvent in zilele noastre; de exemplu, boli precum scorbutul sau beriberi nu mai afecteaza populatia. De aceea, este mai nimerit sa vorbim de hipovitaminoza, adica de un deficit temporar. Acesta poate fi cauzat de o alimentatie dezechilibrata, dar si de eliminarea excesiva prin transpiratie sau urina, de efort intens, de sarcina, alaptare sau de afectiuni ale tractului intestinal.
Hipervitaminoza apare doar in cazul vitaminelor liposolubile care, datorita proprietatii de a se "depune" in organe si de a astepta sa fie "solicitate" de organism, se pot acumula in exces. De exemplu, vitamina A stocata in organism poate asigura nevoile individului pana la 6 luni de la administrare.
Acest material apartine Editurii Niculescu. Orice reproducere a acestuia fara acordul Editurii este interzisa.
Tabelul dozelor medii recomandate zilnic unui adult
Vitamina A 1,5–3 mg
Vitamina B1 1,5 mg
Vitamina B2 1,6 mg
Vitamina B3 15–18 mg
Vitamina B5 10–15 mg
Vitamina B6 2 mg
Vitamina B8 200–300 mcg
Vitamina B9 200–500 mcg
Vitamina B12 2–6 mcg
Vitamina B15 1,5–5 mg
Vitamina C 60–100 mg
Vitamina D 10–20 mg
Vitamina E 12–20 mg
Vitamina K 35–80 mcg
Vitamina P 50 mg
Nota Bene: Necesarul zilnic depinde de sex, varsta, greutate, nivelul activitatii musculare, maladii etc.