Cand eram insarcinata cu primul meu copil, obisnuiam sa nu dorm noaptea facandu-mi tot felul de griji, in special cu privire la alaptare. Tot ce citisem pana atunci insinua ca alaptarea bebelusului va fi ca un fel de misiune imposibila, cu mameloane sangerande, o sursa de lapte tot timpul in scadere, probleme peste probleme, mai ales cand ma gandeam la cat de dificil va fi sa il pozitionez pe cel mic astfel incat sa suga corect de la san.
Am urmarit tot felul de videoclipuri privind alaptarea pe YouTube si m-am uitat cu suspiciune la mameloanele mele, fiind convinsa ca nu voi reusi sa alaptez bebelusul.
Doi bebelusi hraniti la san si patru ani mai tarziu imi doresc ca toate femeile sa primeasca mesajul de care as fi avut eu nevoie atunci: relaxati-va, nu este atat de ingrozitor precum suna.
Desi planuiam sa am o nastere normala, fara medicamente, planurile mi-au fost date peste cap cand a trebuit sa fiu supusa unei operatii cezariene pentru a-mi aduce fiica pe lume. Cand in sfarsit moasa mi-a pus bebelusul la san si ea a inceput imediat sa suga, m-am intrebat uimita daca poate fi atat de simplu, convinsa fiind ca intregul proces ar trebui sa fie mult mai dificil.
Nu eram sigura ca faceam ce trebuie, ca o tineam cum trebuie, ca sugea cum trebuie. A intrat si o asistenta, pe care am intrebat-o acelasi lucru si care m-a asigurat ca totul este in regula, ba chiar m-a si complimentat (cred) spunandu-mi ca am mameloanele ideale pentru alaptare.
In acele prime zile de maternitate, nu eram pregatita sa am incredere nici in propriul meu corp si nici in fetita mea. Mi-am pastrat vigilenta incercand sa ma asigur ca cea mica sugea cum trebuie de la sanul meu. Oare gurita sa era prea deschisa pe mamleon? Poate ca mameloanele mele nu erau chiar asa de grozave. Oare scuipa prea mult dupa ce o alaptam?
Fiica mea a revenit la aceeasi greutate de la nastere, la o saptamana. Apoi a luat in greutate la urmatoarea cantarire. Am inceput si eu sa ma mai relaxez, ba chiar a inceput sa imi faca placere sa o alaptez.
Multe lucruri au fost dificile pentru mine la primul copil – lipsa somnului, faptul ca ma simteam izolata acasa doar eu si bebe, acomodarea in noul meu rol de mama, insa alaptarea bebelusului meu nu a fost unul dintre acele lucruri dificile. M-am mandrit ca putea facem acest lucru atat de important si ca il faceam bine.
Am petrecut ore intregi alaptandu-mi fiica in balansoarul din camera ei, dar si prin alte locuri. Nu mi-a placut deloc sa folosesc pompa de san si nici ei sa bea din biberon, asa ca mi-am dezgolit sanii cam peste tot – la magazine, prin mall, in parc, pe bancheta din spate a masinii, la piscina, in timpul unei intalniri la banca, in avion; in ciuda tuturor lucrurilor pe care le citisem despre cum mamele care alapteaza in public sunt facute sa se simta incomod de cei din jur, nimeni nu mi-a spus niciodata nimic neplacut.
Am continuat sa imi alaptez bebelusul pana cand ea a implinit 18 luni si cand am fost amandoua pregatite, am intarcat-o.
Sigur, lipsa biberoanelor a avut si inconveniente; sotul meu si cu mine nu ieseam prea des singuri si daca o faceam, se intampla intotdeauna numai dupa ce o alaptam pe cea mica. Dar am gatit acasa, ne-au vizitat prietenii si am economisit o gramada de bani pentru ca nu cheltuiam prea mult pe iesiri in oras. Daca ieseam, nu era niciodata atat de departe incat sa nu pot sa ajung inapoi acasa in cateva minute ca sa imi alaptez fiica.
Dar chiar si dupa ce mi-am alaptat primul copil cu succes, temerile au reaparut la cel de-al doilea; fiul meu a fost insa la fel de hotarat ca si sora lui mai mare sa imi arate ca nimic nu il poate impiedica sa suga de la pieptul meu.
Da, este adevarat, experienta mea este singulara si nu vreau sa neg experientele multor mamici care duc o adevarata lupta cu ele, cu corpul lor, atunci cand trebuie sa alaptez si poate uneori nu reusesc din diverse motive.
Pentru multe femei alaptarea bebelusului este o misiune imposibila. Si pentru multe dintre ele exista modalitati care sa le ajute, oameni care sa le ajute, consultanti in lactatie, moase, asistente, medici, rude si prieteni care si-au alaptat copiii. Si exista laptele praf. Pana la urma este important ca bebelusul sa fie hranit. Asa ca draga viitoare mamica, tu cea care nu dormi noptile facandu-ti griji in privinta alaptatului..nu iti mai face griji, nu ai de ce.
