Scalda dupa botez a bebelusului reprezinta un obicei romanesc de inspiratie crestina. In mod traditional, a doua zi dupa botez se face ceea ce se numeste popular "scalda copilului" sau "scoaterea din mir a copilului" si care este de fapt o baita cu mirodenii.
Traditia spune ca la baita copilului nu le este permis barbatilor sa participe si nici sa stea in camera in care se imbaiaza nou-nascutul. De aceea, baita este facuta de catre moasa, nasa si mama impreuna cu rude, vecine sau prietene.
Ce se pune in apa de dupa botez?
Imbaierea este un obicei practicat in multe regiuni ale tarii, diferentele tinand mai ales de denumiri ("scalda", "scaldita", "imbaiere" etc). Baia se face de regula cu apa calduta, intr-un vas denumit "balie", "albie", "covata", "cadita".
Exista anumite regiuni unde copilul se unge cu ulei sfintit de un suflet bisericesc si se descanta inainte de a fi imbaiat, iar pe tot parcursul ceremoniei, lumanarea de botez trebuie sa stea aprinsa. Baia este plina de semnificatii mai mult sau mai putin religioase. Apa care va fi folosita la baita copilului trebuie sa fie neinceputa, scoasa la rasaritul soarelui.
In apa se pun diferite mirodenii sau obiecte, fiecare cu rolul sau:
- flori pentru frumusete;
- bani pentru bogatie;
- apa sfintita pentru curatenie;
- ou pentru sanatate (oul trebuie sa ramana intreg, mama copilului urmand sa-l puna in apa de baie din ziua urmatoare);
- pietre pentru putere si rezistenta fizica;
- seminte (grau, porumb etc.) pentru hrana imbelsugata;
- par de vita, de cal;
- lana pentru vesminte;
- busuioc pentru mirosul placut;
- miere pentru a fi dulce;
- lapte pentru prospetime;
- picatura din lumanarea de la botez;
- potcoava gasita;
- inel pentru a avea parul cret (poate fi inelul nasei de botez);
- muguri de pomi;
- grau pentru cinste si onestitate;
- marar - sa fie placut ca mararul in bucate;
- menta si romanita pentru a creste usor si sanatos;
- floare de mac pentru un somn linistit;
- seminte de canepa pentru a creste repede;
- pene pentru a fi usor ca pana;
- bani si bijuterii pentru noroc si avere.
Nasa mai pune bani si sub vasul de imbaiat. Dupa ce a fost spalat copilul se spune ca apa trebuie aruncata inaintea soarelui, la radacina unui copac roditor daca este baiat, peste flori daca este fata sau pe un loc curat si ferit sau intr-o apa curgatoare.
Este mare pacat pentru cineva sa calce in apa aceea. Aruncand-o intr-un loc ferit se zice ca astfel copilul va fi curat toata viata. In unele parti ale tarii vasul este intors cu gura in jos si pe el este asezata o femeie tanara fara copii despre care traditia spune ca va deveni in scurt timp mamica. Fasa in care a fost sters copilul trebuie uscata la oglinda.
Dupa baie bebelusul trebuie uns cu ulei sfintit de la biserica si descantat cu crenguta de busuioc:
- pe la ochi "sa vada lucruri bune si frumoase";
- pe la urechi "sa auda numai invataminte si sa ia aminte la ele";
- pe la gura "sa vorbeasca cuvinte intelepte si sa stie a respecta pe cei din jur";
- pe la manute "sa fie harnic si priceput";
- pe piept "sa fie iubitor si cu suflet mare";
- pe cap "sa fie destept si luminat";
- pe picioare "sa il duca acolo unde trebuie si sa il aduca mereu acasa, langa cei dragi".
Mai este un obicei ca dupa baita nasa si invitatii sa bage bani in hainutele copilului, ca sa aiba noroc. Banii din cadita sunt luati de catre moasa sau pot fi daruiti altor copii.
In mod traditional, finii ii dau nasei un prosop si un sapun, pentru ca mama copilului "sa spele" nasa dupa baita copilului. Se mai da inca un prosop pentru cea care da copilul, adica moasa. Nasii aduc alte hainute finutului si un cadou.
Dupa terminarea baitei si a ce mai trebuie facut se sta la masa, unde invitatii aduc cadouri copilului (in general hainute).
La finalul mesei tatal copilului o conduce pe nasa acasa si ii da un "plocon". De obicei se da o pasare, un vitel, un miel etc.
