Primele 40 de zile dupa nastere sunt pentru parinti si copil: sunt pentru cuibarit, pentru acea intimitate magica in care se vor cunoaste, pentru a invata sa iubesti cu delicatete, pentru a ne iubi piele langa piele.
Lumea toata e pusa pe pauza, timpul se opreste si o ia de la capat pentru ca putine momente in viata au magia acelora in care primesti in viata ta un copil dupa ce l-ai purtat noua luni in pantece.
Cele 40 de zile de lauzie vin cu o avalansa de sentimente si experiente si, desi ai invatat multe despre aceasta perioada, tot vine cu o serie de necunoscute.
In cartea "Safe Postpartum", Beatrijs Smulders, moasa de profesie, ne prezinta de la A la Z toate scenariile si situatiile pe care le veti intalni ca parinti nu doar in primele 6 saptamani de viata ale copilului, ci si dupa aceea, pentru ca fricile, emotiile, epuizarea fizica si psihica, provocarile, problemele si bucuria descoperirii copilului nu dispar ca la un semn dupa 40 de zile.
Perioada postpartum este cea mai importanta din viata copilului si a parintilor tocmai pentru ca este atat de complexa si emotionanta, pentru ca atunci va adaptati unii la altii, va descoperiti ca mame si ca tati.
Tocmai de aceea, primele 40 de zile dupa nasterea copilului sunt ale voastre si aveti dreptul sa limitati vizitele, sa lasati deoparte obligatiile si telefoanele mobile si sa va concentrati pe piticul ala care are nevoie de atentie, mangaieri si dragoste.
Primele saptamani cu bebelusul sunt pentru "cuibarire". Poate sa para un termen ciudat pentru ca vine din lumea necuvantatoarelor, dar, in fond ,comportamentul este acelasi: iti protejezi copilul cu dragoste, caldura si hrana; stam aproape unii de altii; nu vrem sa ne despartim nicio clipa de bebelus pentru ca vrem sa ne recunoasca, pentru ca vrem sa il descoperim si pentru ca vrem sa nu-i lipseasca nimic.
"Cuibarim" impreuna pentru a avea grija unii de altii pentru ca nu doar bebelusul are nevoie de asta, ci si mama, care este obosita, pe care o doare tot corpul si pentru care cel mai bun "medicament" este afectiunea si atentia.
In primele saptamani de viata ale bebelusului parintii au de infruntat multe provocari: adaptarea, alaptarea, somnul de noapte, cordonul ombilical, suzeta, patutul, colicile si, mai ales, plansul.
Sa afli de ce plange bebelusul este prima provocare pentru parinti si este aproape obigatoriu sa inveti sa interpretezi plansul. Plange de foame? Il doare ceva? L-o deranja scutecul? Dupa o perioada in care acest lucru se va transforma aproape in obsesie, panica se va diminiua si vei deveni mai rationala, odata ce va intra in functiune acel al saselea simt. Se va intampla aproape fara sa-ti dai seama, cand vei intelege ca bebelusul are in primul rand nevoie sa te simta aproape. Vei invata ca uneori se va calma doar daca il iei in bratei ca alaptatul nu este doar pentru hranirea bebelusului, ci si metoda de a-l ajuta sa se relaxeze.
Instinctul matern este aproape ca o superputere care te va uimi si care te va face sa te sincronizezi perfect cu bebelusul.
Perioada lauziei este grea, dar si minunata, in acelasi timp. Tocmai de aceea nu trebuie sa va simtiti vinovati fata de nimeni daca nu veti primi vizite, daca nu veti raspunde la telefon sau la mesaje. Pur si simplu este o perioada in care trebuie sa stati impreuna cat mai mult, in familie, iar restul lumii poate sa astepte. Aceasta perioada este a voastra si doar a voastra si aveti nevoie de ea pentru a va crea acea "bula" magica de sentimente si emotii care va va face inseparabili pentru restul vietii.
