In situatia in care bebelusul tau nu reactioneaza la zgomote, ar putea suferi de probleme cu auzul care trebuie testate si tratate rapid. Este indicat sa mergi cu micutul la medic, deoarece exista o serie de investigatii care testeaza reactia bebelusului la stimuli auditivi si indica eventualele afectiuni.
Analizarea reactiei la zgomote este cel mai simplu test pe care il poti face acasa cu scopul de a depista eventualele probleme auditive ale bebelusului.
Foto: hearos.com
Tot ce trebuie sa faci este sa stai undeva in spatele lui, sa il strigi sau sa bati din palme si sa observi daca incearca sa se intoarca in directia din care a auzit strigandu-se numele lui sau zgomotul palmelor.
Chiar daca nu are varsta necesara la care sa raspunda la propriul nume, copilul ar trebui oricum sa reactioneze si sa incerce sa localizeze vocea mamei, pe care o cunoaste cel mai bine.
Din ce cauze nu reactioneaza bebelusul la zgomote?
Nu orice lipsa de reactie inseamna o problema grava de auz la bebelus. Se pare ca reactia la stimuli auditivi depinde in mare masura si de temperamentul sau personalitatea fiecarui copil. Unii tolereaza mai bine sunetele si reactioneaza doar la stimuli foarte puternici, in timp ce altii reactioneaza si la cel mai mic freamat din jurul lor.
Totusi, daca micutul tau pare impasibil la orice zgomot din jurul lui, este foarte posibil sa existe cauze patologice pentru lipsa lui de reactie. Nu trebuie sa te impacientezi si sa crezi ca micutul tau este surd sau ca nu va mai auzi niciodata.
Problemele auditive ale bebelusilor pot avea mai multe cauze. Unele dintre ele se pot dezvolta pe parcurs, in timp ce altele sunt depistate chiar de la nastere, cand se fac testele auditive obligatorii.
Infectiile urechii (otitele) sunt extrem de frecvente la bebelusi si reprezinta principala cauza a lipsei reactiei bebelusului la zgomote sau a unui auz slab.
Alti factori care influenteaza raspunsul copilului la sunete sunt:
- expunerea indelungata la zgomote puternice (pentru bebelusi, un zgomot puternic il reprezinta si un televizor dat un pic mai tare, zgomotul metroului care vine in statie, petreceri cu muzica tare etc.);
- complicatii existente la nastere;
- expunerea fatului in sarcina la infectii;
- traumatismele craniene;
- ereditatea (cazuri in familie de persoane cu probleme de auz) etc.
Ce teste se fac pentru testarea auzului copilului?
Evaluarea emisiei otoacustice este un test realizat imediat dupa nasterea bebelusului. Este realizat cu scopul de a identifica posibila hipoacuzie (auzul slab) la nou-nascuti. Pentru efectuarea lui, medicii introduc un microfon mic in urechea externa a copilului, care masoara raspunsul urechii interne la sunetele introduse printr-o sonda mica si flexibila.
Testul ABR (pentru evaluarea raspunsului fiziologic al creierului la sunet) este un alt test folosit de medici pentru a analiza modul in care aude bebelusul. Se realizeaza prin aplicarea unor electrozi pe capul copilului si o pereche de casti la urechi, prin care sunt transmise o serie de sunete. Electrozii masoara si inregistreaza impulsurile electrice generate de stimularea nervului auditiv.
Orice suspiciune pe care o ai cu privire la calitatea auzului bebelusului tau trebuie investigata la medic. Lipsa reactiei la strigarea numelui, evitarea contactului vizual in timpul conversatiei cu el si lipsa de reactie la zgomote puternice reprezinta cele mai importante semnale de alarma ale unui auz defectuos al copilului.
