Cand se nasc bebelusii, interactiunile cu parintii sunt putine. Multi abia daca sunt in stare sa se uite prea mult la tine si totul se rezuma la a fi tacuti daca totul este bine sau la a plange daca simt ca au nevoie de ceva. Asta pana cand, intr-o buna zi, bebelusul incepe sa zambeasca atunci cand esti in fata lui, initiind o relatie care trebuie sa fie reciproca: cand apare acel prim zambet si de ce este important sa raspunzi intr-un fel la acest gest?
Bebelusii zambesc deja in uter
Daca e vorba despre primul gest de zambet, trebuie sa mergem la un moment dat in gestatie, cand fatul este deja capabil sa faca acea grimasa, astfel incat atunci cand se naste sa fie si el capabil sa o faca. Cu totii am vazut un nou-nascut zambind in somn, ca si cum ar fi visat ceva amuzant. Cu toate acestea, nu este clar de ce fac acest lucru, deoarece un nou-nascut nu a avut nicio experienta care sa il faca sa rada (nici rationamentul necesar unei amintiri pentru a o face amuzanta); prin urmare, se crede ca ar putea fi din cauza ca bebelusul este linistit, poate excitat de vreo senzatie interna, sau ar putea fi chiar un simplu reflex nervos.
Primul zambet social este cel care conteaza
Asadar, ceea ce ne intereseaza cu adevarat nu este zambetul pe care il face un bebelus de cateva zile cand doarme, ci cel pe care il face un bebelus cand este treaz, la varsta de aproximativ o luna, pentru ca este fericit sa vada un adult sau pentru ca incearca sa fie dragut.
El nu gandeste astfel, nu isi spune „O sa vad daca oamenii astia ma plac”; pur si simplu, ca fiinta sociala ce este, reactioneaza in felul in care evolutia ii dicteaza ca ar trebui sa o faca. In acelasi mod in care, atunci cand observa ca este singur, are capacitatea de a plange, atunci cand observa ca este in companie, are capacitatea de a zambi.
Este ca si cum ne educa prin raspunsurile sale. „Tati, mami, daca reusiti sa ma mentineti fericit, multumit si satisfacut, va voi zambi. Daca nu, voi plange”.
Prima lor „comunicare"
Primul zambet, numit zambet social, este considerat a fi prima data cand bebelusul comunica, socializeaza, emite un mesaj. Iar atunci cand cineva trimite un mesaj unei alte persoane, se asteapta la un raspuns.
De aceea, parintii trebuie sa fie aproape de copiii lor atunci cand sunt treji, sa le faca lucruri mici, sa le vorbeasca, sa ii atinga, sa le zambeasca, sa le cante, sa ii priveasca,... pe scurt, sa le raspunda la zambete si sa fie atenti la gesturile, zgomotele, privirile lor etc., pentru ca, incetul cu incetul, vor incorpora noi modalitati de a ne spune ce simt fata de modul in care facem lucrurile.
Aceste interactiuni dintre parinti si copii le permit amandurora sa se cunoasca din ce in ce mai bine, iar noi putem trece de la „uite, nu stiu ce are copilul”, la „cred ca este obosit si vrea sa doarma” sau „am impresia ca vrea sa il asculti si sa ii spui lucruri”.
In acest fel, relatia devine mai stransa si uneori copilul ii „asculta” pe mama si pe tata, privind si invatand din ceea ce fac ei, in timp ce alteori parintii sunt cei care „asculta” bebelusul, asteptand sa vada ce are el sa ne spuna cu gesturile, scancetele si zambetele sale.
O alternanta in comunicare care este inca foarte elementara, dar care poate fi foarte utila pentru bebelus si care intareste legatura dintre parinti si copii. In plus, faptul ca actiunile sale sociale, cum ar fi rasul, primesc un raspuns, il ajuta sa simta ca este capabil sa influenteze mediul inconjurator si, intr-un fel, sa se conecteze cu mediul si sa stie ca are capacitatea de a-l face sa se schimbe daca este necesar. El poate simti ca ceea ce face si ceea ce spune este important pentru parintii sai, ca este ascultat si luat in considerare, iar acest lucru il ajuta sa isi dezvolte stima de sine.
Da, este foarte mic, dar din moment ce primul sau act cu intentii sociale are loc la o luna de viata, este normal si logic sa incepi sa ii raspunzi, astfel incat el sa avanseze in dorinta sa de a spune lucruri, iar parintii sa relationeze mai mult si mai bine cu bebelusul. Astfel, parintii si bebelusii avanseaza in maternitate cu mai multa incredere si chiar pot face fata mai bine acelor momente in care bebelusul spune contrariul, ca nu este bine, prin plansul sau.
Sursa: www.bebesymas.com
Sursa foto: freepik
