Pana sa inceapa sa vorbeasca, bebelusii scot sunete care par fara sens.
Iar atunci cand incep sa rosteasca repetat anumite lucruri le stalcesc, iar noi avem tendinta sa repetam dupa ei ca si cum am crede ca doar asa recunosc un anumit lucru.
Specialistii ne indeamna sa ii vorbim copilului normal si cat mai mult cu putinta.
Comunicarea joaca de fapt un rol foarte important in dezvoltarea limbajului in primii doi ani de viata ai copilului.
Vorbitul cu cel mic implica multe lucruri, printre care:
Semnale sonore. Bebelusii manifesta adesea o ascultare mai atenta ca raspuns la anumite sunete. Nou-nascutul recunoaste vocea mamei inca din primele ore dupa nastere, iar aceasta conexiune poate fi rezultatul amintirilor formate in uter dupa dezvoltarea sistemului auditiv. De asemenea, copiii manifesta o atentie sporita la vocea grava si la rostirea mai lenta a cuvintelor.
Expresii faciale. Acestea le ofera copiilor contextul comunicativ al cuvintelor pe care le aud.
Gesturi. Acest lucru se refera la miscarile pe care le faci marcand, spre exemplu, un obiect cu degetul pentru a-i indrepta copilului atentia catre acesta si a-l face sa inteleaga ca acela face subiectul conversatiei.
Folosite impreuna, aceste elemente ofera un context bun pentru dezvoltarea limbajului. Cercetatorii au constatat ca micutii carora parintii le-au vorbit direct, unu la unu, au abilitati lingvistice mai mari in copilarie.
Cum exersezi vorbitul cu cel mic
In primul rand este foarte important tonul pe care il folosesti si faptul ca micutul te vede pronuntand cuvinte in adresarea directa pe care i-o faci. E important, cum spuneam, sa iti insotesti cuvintele de gesturi si de mimica pentru ca cel mic sa poata face asocieri.
Vorbitul stalcit ii va crea copilului confuzie si riscul este sa il inveti sa pronunte prost, ulterior fiind mai dificil sa ii corectezi aceste deficiente. Si continutul “discursului” folosit conteaza, dar, culmea, nu in egala masura cu mimica si gestica.
Atunci cand vorbesti cu copilul, acesta ar trebui sa se afle intr-o pozitie confortabila in care sa va puteti uita cu usurinta unul la altul.
Incepe prin a-i spune tot ceea ce stii ca ii capteaza atentia. Spre exemplu: "Cum se simte [numele bebelusului] astazi?" Sau, daca este ora mesei, "Este timpul pentru ca [numele bebelusului] sa manance. Iti este foame?" Cel mai bine este sa folosesti cuvinte care descriu ceea ce faci impreuna cu copilul tau.
Vorbeste incet, in soapta, apoi pronunta apasat unele cuvinte. De exemplu, "[Numele bebelusului] este atat de dragalaaaas!"
Copilul nu trebuie sa inteleaga ce spui. Scopul este implicarea activa a acestuia in conversatie. Chiar daca vorbirea micutului intarzie, incearca sa incetinesti debitul verbal si sa pronunti cuvintele clar, raspicat cat mai des posibil.
Cand mai creste si incepe sa isi dezvolte vocabularul, sau cel putin intelegerea sensului cuvintelor, in jurul varstei de 2 ani, gestica sau vocea apasata nu mai sunt atat de necesare.
Totusi, interactiunile unu-la-unu raman la fel de importante. Pe masura ce copilul creste, poti continua sa sprijini dezvoltarea vocabularului prin:
- conversatii parinte-copil;
- utilizarea cuvintelor diferite pentru acelasi element;
- utilizarea unui vocabular cat mai complex;
- vorbit in fraze lungi.
