"Nu-l mai lua atata in brate! Lasa-l sa planga!", "Asa l-ai invatat, sa il tii mereu in brate si acum nu mai scapi!", "Prea il alinti daca il tot iei in brate!". Sunt replici destul de cunoscute de proaspetele mamici, venite mai ales de la persoanele mai in varsta. In anumite tari, precum Marea Britanie, inca mai exista o traditie ca bebelusii sa fie lasati sa planga in patut, fara ca mama sa intervina.
Iti este cunoscuta poate acea stare de confuzie in care pe de o parte, mintea iti spune ca poate e mai sanatos sa nu intervii cand cel mic plange si, pe de alta parte, inima iti spune sa il tii cat mai aproape de tine.
Adevarul este ca fiecare bebelus vrea in bratele mamei, vrea sa fie cat mai aproape de ea, nu doar langa ea. Din ce motiv? Deoarece mirosul si vocea mamei ii sunt cunoscute. Si ele il linistesc cu adevarat, si ii dau sentimentul ca este in siguranta.
Contactul cu corpul mamei ofera sentimentul de siguranta
Expertul in parenting, Laura Markham, arata ca nevoia bebelusilor de a fi tinuti mai tot timpul in brate de catre mama ii ajuta sa se regleze fiziologic. Totodata, prin contactul cu corpul mamei, cel mic invata sa isi regleze trairile emotionale.
Un grup de cercetatori din Japonia au observat ca bataile inimii bebelusilor care plang isi incetinesc ritmul atunci cand sunt luati in brate de mamele lor. Tot la efectul de calmare contribuie si gestul, de multe ori instinctiv al mamelor, de a se plimba prin camera cu micutul.
Atitudinea mamei de a fi tot timpul in contact cu bebelusul creeaza baza pentru un atasament sigur care se va reflecta in calitatea relatiilor de-a lungul timpului. Daca mama raspunde nevoilor lui emotionale si il ia imediat in brate atunci cand bebelusul are nevoie, copilul se simte protejat si invata ca lumea este un loc sigur, in care se poate increde in cei din jurul lui.
Cum este afectat copilul pe termen lung daca este lasat singur sa planga?
Daca insa mama nu raspunde nevoilor emotionale ale copilului si il lasa sa planga singur, cel mic se va linisti singur, e adevarat. Dar lectia pe care o invata de timpuriu este ca nu trebuie sa aiba incredere in nimeni. Pentru ca nici cea mai importanta persoana din viata lui nu i-a aratat incredere si sustinere atunci cand el a cerut asta!
Iar ca adult va avea un atasament nesigur, fiind o persoana anxioasa, dependenta de ceilalti, sau, din contra, o persoana evitanta si aparent extrem de independenta, dar, in realitate, extrem de neincrezatoare in ceilalti.
