Atasamentul dintre bebelusi si parinti se stabileste inca de la nastere, iar in cazul mamicilor inca de cand bebe este in burtica. Insa felul in care evolueaza aceasta legatura afectiva depinde si de stilul de atasament cu care este crescut si se dezvolta in adult. Exista 4 stiluri principale de atasament - securizant-autonom, temator-evitant, anxios, respingator.
Cu cat parintele intelege mai bine cele 4 tipuri de atasament, cu atat va sti si va alege cel mai potrivit mod de a crea legatura sau relatia pe care o doresc cu copilul lor, un atasament care-i va fi model micutului la maturitate si pe care-l va aplica si el in relatiile cu ceilalti.
Atasamentul securizant-autonom
Este cel mai de dorit, echilibrat si sanatos tip de atasament. Parintele este atent si iubitor si este orientat spre binele copilului. Bebelusul dezvolta pe parcursul copilariei o stima si incredere de sine crescute, dar si o atitudine pozitiva fata de lume si mediul inconjurator.
Copilul care creste intr-o atmosfera securizanta este mai deschis si sociabil. Este mai pregatit sa faca fata greutatilor vietii si incercarilor grele prin care ar putea trece decat alti copii.
Chiar daca parinti sunt atenti, iubitori si protectori, micutii reusesc sa creasca si sa devina mai independenti sau autonomi decat alti copii.
Atasamentul temator-evitant
Atasamentul temator este un stil nesanatos pentru dezvoltarea copilului la maturitate. Este acel copil care tanjeste mereu dupa afectiune, dar manifesta dificultati in a se apropia de ceilalti si a crea conexiuni sau relatii afective. Ii este frica sa nu fie dezamagit sau ranit de catre ceilalti si este confuz si nesigur pe ei, deoarece a fost crescut intr-un mediu nesigur din punct de vedere emotional.
Copilul creste cu putina incredere in sine, se considera inutil si nu este capabil sa ofere si sa primeasca dragoste si afectiune. Este posibil sa nici nu cunoasca astfel de sentimente, din cauza mediului distructiv si lipsit de emotii pozitive in care a fost crescut.
Spre deosebire de bebelusul crescut intr-un stil de atasament respingator, negativ, indiferent, care nu are stima sau incredere de sine, copilul crescut intr-un astfel de mediu nu are astfel de probleme, dar ii desconsidera pe cei din jurul lui si devine defensiv cand vine vorba de a lega relatii personale cu ceilalti.
Atasamentul anxios
Atasamentul anxios apare la bebelusii care sunt crescuti de parinti ambivalenti in felul in care-l cresc. Ei alterneaza intre a fi aproape de copil si a se implica in cresterea si educatia lui si intre indiferenta si respingerea lui. Este genul de parinte care intr-o zi isi copleseste copilul cu dragoste si afectiune, iar a doua zi este indiferent si nepasator la nevoile lui.
Inconstanta in stilul parental aplicat cresterii copilului este nefasta pentru felul in care se dezvolta micutul. Devine anxios, nesigur pe el si ajunge sa se poarte cu cei din jurul lui exact asa cum s-au purtat parintii cu el de-a lungul copilariei.
Atasamentul respingator-evitant
Bebebelusul este crescut intr-o atmosfera negativa, posibil cu abuzuri fizice, mentale sau emotionale repetate. Este respingator fata de mama si parinti inca de la varste mici - 1-2 ani, pare dezinteresat de cei din jur si are tendinta de a-si inhiba trairile si emotiile.
Parintii sunt insensibili la nevoile si dorintele copilului si sunt indiferenti, iar micutul creste in acelasi spirit.
