Inca putin si copilul tau va implini 1 an. Da, deja a trecut 1 an de cand aceasta fiinta minunata iti umple sufletul de bucurie cu fiecare zambet, gangurit sau gest. Asa cum cere traditia, petrecerea de 1 an trebuie sarbatorita prin taierea motului (in cazul baietilor) sau ruperea turtei (la fetite).
Taierea motului si ruperea turtei sunt obiceiuri legate de integrarea in societatea si intarirea legaturilor de familie, intalnite atat la noi, cat si in alte culturi. Aceste ritualuri dateaza inca din era precrestina si sunt lipsite de orice seminificatie religioasa.
Taierea motului si ruperea turtei se celebreaza de regula dupa ce copilul a implinit 1 an. Parintii invita acasa nasii copilului, isi fac daruri si petrec in jurul mesei pline cu bucate alese.
Taieriea motului se celebreaza doar in anumite zile
Nu se stie exact de cand dateaza acest obicei la romani. Traditionalistii afirma ca acestea practica veche ar fi fost mostenita de la geto-daci. In zilele noastre, ceremonia se practicata in special in Oltenia, Muntenia si Moldova.
In Bucovina, taierea motului se poate face in ziua in care copilul, tatal sau mama isi serbeaza onomastica. Motul se mai poate taia lunea, joia sau sambata, considerate zile "slobode" de napaste. Martea este exclusa, deoarece are trei ceasuri rele. Copilul caruia i se taie motul martea va avea parte numai de necazuri toata viata lui. Nici zilele de miercuri sau vineri nu sunt indicate, deoarece sunt zile de "sec" sau de post.
Parintii sunt sfatuiti sa evite sa taie motul copilului in aceste perioade ale saptamanii, daca nu vor sa ii mearga copilul "in sec" toata viata. Duminica trebuie si ea evitata, deoarece este legata de biserica si de oficierea Sfantei Liturghii. Motul copilului poate fi taiat de nasi sau de cineva strain, in niciun caz de parinti.
Cum decurge ritualul taierii motului
In timpul ceremoniei, cel mic trebuie sa poarte haine noi, de sarbatoare. Nasul il asaza pe un scaun, langa fereastra, ii leaga o suvita de par cu o funda albastra sau rosie si ii taie motul in forma de cruce. Daca afara este soare, copilul va avea o viata luminoasa si norocoasa. Daca afara este innorat, sunt semne ca viata lui va fi tulbure si plina de provocari.
Conform ritualului, suvita de par este lipita pe un banut de argint, cu ceara picurata din lumanarea de botez si este inamata de catre nas inmaneaza copilului, pentru a-i merge bine. Mama va lua apoi suvita din mana pruncului si o va pastra, in ideea ca aceasta ii va lecui copilul in caz de boala. Se crede ca motul poate sa vindece copilul si de sperietura, in cazul in care este afumat. O alta credinta spune ca pruncul caruia nu i s-a pastrat parul de la taierea motului, va suferi de dureri de cap, atunci cand va creste.
Dupa ce s-a terminat ceremonialul taierii motului, copilul este trecut prin turta. Aceasta se face se regula din altua de de cozonac. Cei doi nasi apuca turta cu mana dreapta si o rup in doua, deasupra capului celui mic. Turta este impartita apoi tuturor celor prezent la ceremonie.
Un ritual cu rol de prevestire
In anumite zone ale tarii, turta este rupta doar la fetite, iar motul se taie doar la baieti. Ambele ceremonii se incheie la fel: in fata copilului este asezata o tava plina cu obiecte, cum ar fi o carte, un creion, un creion, o floare, un mosor, o moneda sau o bancnota. Copilul este invitat sa aleaga trei obiecte, acelea care il atrag atrag cel mai mult.
Se considera ca obiectele alese prevestesc viitorul copilului. Spre exemplu, daca cel mic va alege bani sau bijuterii de pe tava, va avea mare noroc in viata si va deveni un om bogat. Daca va alege florea, va fi iubit de oameni. Copilul care alege cartea va ajunge om invatat, daca alege creionul, va ajunge scriitor. Acela care pune mana pe foarfeca sau piaptan, va avea inclinatie catre meseriile de croitor sau hair-styilist.
Semnificatiile ritualului
Taierea motului este considerata de anumiti specialisti in traditii si obiceiuri laice o versiune mai recenta a unui obicei geto-dac, cunoscut in popor sub numele de "Datul de grinda". Acesta se practica doar in cazul baieteilor si era sarbatorit imediat dupa Anul Nou, in anul in care copilul implinea 1 an sau 3 ani. Se crede ca ritualul ar fi fost indeplinit la inceput de catre preot, pentru ca mai tarziu rolul acesta sa fie indeplinit de moasa satului sau de nasii de botez ai copilului.
Legenda spune ca marea capenie militara a geto-dacilor era foarte suparat de numarul din ce in ce mai mic de baieti nascuti. Dorindu-si o armata de geto-daci inalti si puternici, el s-a rugat la Zalmoxis, zeul suprem, sa-l invete ce sa faca, ca pruncii sa devina vitezi neinfricati. Zalmoxis l-a sfatuit sa puna la cale un ritual, pe care sa-l celebreze in prima zi din an, la orele diminetii si sa-l repete in primii trei ani de viata ai copilului. In cadrul ritualului se foloseau o masa, un fier, o paine impletita si trei banuti. Cel care oficia slujba trebuia sa ia pruncul de subtiori, sa-l aseze cu piciorusele pe bucata de fier si apoi sa-l ridice pana la grinda, apropiindu-l cu crestetul capului de aceasta si rostind urmatoarea incantatie: "fie ca acest prunc sa fie sanatos si sa creasca mare si puternic ca fierul".
Datul de grinda trebuia repetat de trei ori, dupa care copilul eta dat parintilor. De-a lungul vremii, ritualul a fost interpretat in diferite feluri, modificat si modernizat, pana s-a ajuns la obiceiul taierii motului. Semnificatia a ramas insa aceeasi: luarea sau indepartarea fricii.
Dupa taierea motului, copilul va fi curajos si lipsit de orice temere. Pe de alta parte, banutul de argint pe care se lipeste suvita de par inseamna noroc, sanatate, prosperitate si putere pentru copil. Si trecerea copilului prin turta deriva, intr-o oarecare masura, din obiceiul datului de grinda. Este vorba aici de o urare si o dorinta a parintilor si a nasilor, ca pruncul sa creasca inalt si puternic.
Ce spune Biserica Ortodoxa Romana
Majoritatea preotilor ortodocsi considera ca aceste datini dilueaza credinta si incurajeaza superstitiile. Prin obiceiul de a pune in fata copiilor tavite cu diferite obiecte si de a le cere sa aleaga ce-si doresc, adultii incearca sa intuiasca ce cariera profesionala va adopta copilul la varsta maturitatii si ce fel de hobby-uri va avea. Se reitereaza astfel traditia ursitoarelor si ideea ca omul are un destin prestabilit.
Din perspectiva Bisericii, nu destinul este cel care trebuie sa calauzeasca omul in viata, ci rugaciunea si vointa proprie. Taierea motului sau ruperea turtei nu sunt considerate un mare pacat, dar adultii trebuie sa fie atenti sa nu cada prada superstitiilor, din cauza unor asemena practici.
