Un om pleca intr-o calatorie foarte lunga. Il chema Avraam si era foarte bogat. El avea multe oi, vaci si magari. Mai avea si camile. Acestea sunt niste animale mari, mai mari decat un cal. Te poti urca foarte bine pe ele.
Avraam trebuia sa plece in calatorie. Si toate vacile, oile si magarii trebuiau sa-l insoteasca. Mai trebuiau sa plece si o multime de servitori, ca sa pazeasca animalele. Si sotia lui Avraam a plecat cu el. O chema Sara.
Avraam deci, trebuia sa plece, caci Dumnezeu ii poruncise. El ii zisese: "Avraame, muta-te in tara pe care ti-o voi arata-o. Du-te fara frica, caci eu voi avea grija de tine. Cu oamenii care sunt buni cu tine voi fi si Eu bun, iar pe cei care vor voii sa-ti faca raul ii voi pedepsi. Copiii tai vor locui in tara aceea si tot acolo se va naste intr-o zi Domnul Isus." Avraam raspunse: "Da, Doamne, ma voi duce."
Caci Avraam il iubea pe Domnul si facea tot ce-i spunea El.
Calatoria fu lunga si obositoare. Avraam mergea inainte, calarind pe o camila mare. Iar Lot, nepotul lui mergea langa el. Si Lot dorea sa mearga in tara indepartata.
In urma celor doi barbati veneau nevestele lor, Sara si nevasta lui Lot. Si apoi veneau toate oile cu mieluseii lor si vacile cu vitelusii lor si toate celelalte animale, impreuna cu puii lor. Iar la urma veneau servitorii care trebuiau sa pazeasca animalele. Astfel se facea un sir lung, lung de tot.
Sirul inainta incet, caci mieluseii nu puteau fugi asa de repede.
In drumul lor treceau pe langa munti inalti si prin paduri dese. Au trecut si prin desert, unde nu era decat nisip, nisip si iar nisip. Traversau o multime de tari, prin care Avraam nu mai fusese niciodata. Iar cand se facea seara se opreau, isi desfaceau corturile si se culcau in ele. Animalele ramaneau afara.
Se ingramadeau una intr-alta, dormind si ele. Dar nu toti servitorii dormeau, caci unii trebuiau sa ramana treji si sa pazeasca oile. Ei faceau un foc si stateau langa el. Asa nici o fiara nu indraznea sa se apropie, sa fure vreo oaie.
Si stii cine mai era inca treaz? Domnul nu dormea. El privea din ceruri, veghind asupra tuturor oamenilor si animalelor.
Iar cand se facea dimineata plecau mai departe.
Domnul zise: "Tara este acolo, Avraame, unde ieri seara a apus soarele!" Si Avraam se duse mai departe.
Nu-i era frica deloc ca s-ar putea rataci, caci Domnul insusi era cu el, aratandu-i drumul. Intr-o zi ajunse la o apa.
Ori, nu era nici un pod si nici o barca acolo. Avraam cauta un loc unde apa nu era asa de adanca si trecu prin ea. Toti oamenii si animalele mersera dupa el. Pe mielusei, fiind prea mici, ii luara servitorii in brate. Ajunsi la celalalt mal al apei, ei se gasira in tara pe care Domnul o promisese. Era o tara minunata. Peste tot infloreau flori, crestea iarba gustoasa pentru oi. Si tara se numea Canaan.
Domnul zise: "Avraame, voi da tara aceasta copiilor tai."
Copiilor tai?
Avraam nu avea copii! El si Sara erau batrani si Dumnezeu nu le daruise inca nici un copil.
Avraam nu se impotrivi.
Se gandea: "Dumnezeu a spus-o si atunci trebuie sa fie adevarat. Cum se va intampla nu stiu, dar Domnul o stie cu siguranta. Ce spune Dumnezeu aceea se intampla intotdeauna. Aceasta o cred."
Si aceasta incredere il facea pe Avraam fericit.
Ii oferi Domnului o jertfa, ca sa-i arate cat era el de fericit si de recunoscator.
Apoi astepta cu rabdare ca Dumnezeu sa-i dea lui si Sarei un copil.
Avraam si Lot se simteau bine in noua tara. Dar din nefericire nu mai puteau ramane sa traiasca impreuna. Avraam, ca si Lot dealtfel, avea multe turme. Ei aveau: oi, vaci, magari si camile. Iar turmele deveneau din ce in ce mai mari. Caci in fiecare an se nasteau mielusei, vitei si alti puisori.
Dupa cativa ani turmele devenira asa de mari incat nu mai era destula iarba pentru toate animalele. Atunci servitorii lui Lot au inceput sa se certe cu servitorii lui Avraam.
"Plecati" strigau ei "iarba este pentru oile noastre."
"Nu, noi nu plecam" raspundeau ceilalti "voi sa plecati. Noi ramanem aici." Se certau in fiecare zi. Avraam se gandea: asa nu poate merge mai departe. Ceea ce facem, nu este un lucru bun. Domnului precis nu-i place ca ne certam mereu.
Il chema deci pe nepotul sau Lot si se duse cu el pe un deal. De acolo se putea vedea tara in lung si in lat. Apoi Avraam zise: "Lot, nu este bine ca servitorii nostri sa se tot certe; noi nu mai putem locui impreuna. Alege locul in care vrei sa traiesti. Daca tu mergi la dreapta, eu voi merge la stanga, iar daca tu mergi la stanga, eu voi merge la dreapta." Lot arunca o privire si vazu un loc minunat, aproape asa de frumos ca si paradisul. Ochii lui Lot incepura sa luceasca la vazul acestui coltisor de pamant. Acolo crestea multa iarba. Acolo Lot va putea avea si mai multe animale. Acolo Lot putea sa devina si mai bogat decat era. Se mai aflau acolo si doua orase mari, care se numeau Sodoma si Gomora. In aceste orase locuiau oameni foarte rai, care nu-l iubeau pe Dumnezeu. Dar pe Lot nu-l nelinistea deloc acest lucru, atata timp cat putea sa devina bogat. Astfel Lot isi alese aceasta tara si se muta in Sodoma unde locuiau oamenii aceia rai. El isi alesese bucata cea mai buna. Dar Domnul zise lui Avraam: "Nu fi trist Avraame, caci mai incolo voi da toata aceasta tara copiilor tai. Stii tu cati copii vei avea si cat de mare va fi poporul care va locui aicea? Cat nisipul marii, asa de mare si de numeros va fi poporul tau." Dupa ce auzi toate acestea, Avraam se inveseli tare mult, caci il credea pe Dumnezeu.
Trecura multi ani si Avraam si Sara tot nu aveau nici un copil. Asteptarea era lunga. Sara zise: "Aceasta nu se va mai intampla, caci suntem mult prea batrani." Si tare trista mai era Sara. Dar Avraam zise: "Se va intampla cu siguranta. Dumnezeu a zis-o!"
Dar si Avraam era putin tulburat caci dura asa de mult. El se gandea deseori la aceasta si cateodata nu putea dormi noaptea din acest motiv. Intr-o noapte insa Domnul veni sa vorbeasca cu el. El ii spuse: "Nu fi trist Avraame, Eu veghez intotdeauna asupra ta."
"Ah, Doamne" raspunse Avraam "inca nu avem nici un copil!"
Atunci Domnul il duse pe Avraam afara si ii spuse: "Priveste sus. Vezi tu stelele? Numara-le daca poti. "Avraam insa nu putea sa le numere caci erau mult prea multe!
Domnul spuse: "Priveste Avraam, cate stele sunt acolo sus pe cer, atatia copii vei avea. Asa de mare si de numeros va fi poporul care va locui aicea. Iar Eu voi veghea asupra acestui popor, caci el va fi poporul lui Dumnezeu." Avraam fu iarasi tare fericit, caci avea multa incredere in Domnul. Acum avea rabdare sa mai astepte. Si daca se intampla sa-si piarda curajul, se uita in sus spre stele si se gandea: "Se va intampla asa cum Dumnezeu a zis. Copilul meu va veni negresit. Si cand el va fi mare si el va avea la randul lui copii. Iar ei vor avea si ei copii. Iar poporul va fi ca stelele pe cer asa de numeros. Si intr-o zi indepartata se va naste si Domnul Isus. Avraam dorea ziua aceasta cel mai mult.
