Avraam si Lot nu mai locuiau deci impreuna. Avraam locuia intr-un cort, iar Lot locuia intr-o casa in orasul Sodoma.
Intr-o zi Dumnezeu le-a trimis la fiecare in parte cate o veste. Pentru Avraam era o veste foarte buna; dar pentru Lot era o veste foarte rea.
In ziua aceea era foarte cald afara. Soarele ardea pamantul. Dar cortul lui Avraam era sub copaci. Acolo era racoare si bine.
Trei oameni imbracati in straie albe se apropiara de cort. Avraam nu-i cunostea; totusi se scula imediat si le iesi in intampinare. Apoi le spuse prietenos: "Veniti putin in casa mea, odihniti-va, mancati si beti ceva.” Ii lua si ii duse intr-un loc frumos si umbros. Aduse apa, prajitura si o bucata gustoasa de carne. Desi nu stia cine erau musafirii sai, se ocupa bine de ei. Avea aerul sa fie un domn de vaza, impreuna cu servitorii sai.
Deodata Domnul intreba: "Unde este Sara, sotia ta?" Avraam ii raspunse: "Acolo in cort."
"Bine" spuse Domnul, "la anul, cand voi reveni, Sara va avea un fiu." Cand auzi Avraam aceasta, tare se mai inveseli, caci acum stia cu cine statea de vorba: Domnul Dumnezeu. Era minunat ca Domnul cu doi ingeri venise sa-i aduca vestea cea buna.
Sara nu stia inca, ca cel care statea de vorba cu Avraam era Domnul. Auzise bine ceea ce spusese Domnul, caci statea in spatele lui, in cort si tragea cu urechea. Ea nu mai credea insa de mult ca va mai avea un copil. Era doar asa de batrana. Si de aceea incepu sa rada de cele auzite, spuse de Domnul. Deodata insa se sperie; caci il auzi pe Domnul zicand: "De ce rade Sara? Exista vreun lucru imposibil lui Dumnezeu?" Atunci Sara minti, caci ii era frica ca va fi pedepsita.
Ea spuse: "Nu am ras."
Dar Domnul stie totul si nu da gres niciodata. El ii raspunse: "Nu minti Sara, caci ai ras. Cu toate acestea, ceea ce am spus se va intampla."
Apoi cei trei oameni se sculara, ca sa mearga mai departe. Avraam, merse o bucata cu ei. Ajunsera la o inaltime de unde se vedea in zare orasul Sodoma si Gomora.
Domnul zise: "Avraame, vreau sa-ti spun ce am de gand sa fac, caci tu esti prietenul meu. Ma duc la Sodoma si Gomora sa vad daca oamenii acolo sunt tot atat de rai si de necredinciosi. Si daca nu s-au indreptat, ii voi pedepsi; voi nimici orasele acelea."
Avraam tare se mai sperie la auzul acestora. Voia Dumnezeu cu adevarat sa distruga cele doua orase? De fapt ele o meritau. Dar in Sodoma locuia Lot, si Lot nu o merita. Lot il iubea pe Dumnezeu si poate ca mai erau acolo astfel de oameni.
Avraam cazu pe genunchi si zise plin de venerate: "Ah, Doamne, poate ca mai sunt oameni in Sodoma care te iubesc, poate ca mai sunt inca cincizeci, Doamne."
Si Domnul raspunse: "Daca gasesc si numai cincizeci de oameni care sa ma iubeasca, voi ierta orasul."
Dar cincizeci erau multi, daca erau mai putini?
Atunci Avraam intreba: "Daca sunt numai patruzeci si cinci Doamne?"
"Nici atunci nu voi distruge orasul," raspunse Dumnezeu.
"Poate ca mai sunt numai patruzeci acolo," zise Avraam.
"Nici atunci nu voi pedepsi orasul."
"Si daca mai sunt numai treizeci, Doamne?"
"Nici atunci" spuse vocea lui Dumnezeu.
"O Doamne, nu te supara pe mine, poate ca mai sunt acolo doar douazeci de oameni, care te iubesc."
Si Domnul spuse: "Nu voi pedepsi orasul, daca voi gasi acolo douazeci de oameni, care ma iubesc."
Avraam, aproape ca nu mai indraznea sa intrebe. Dar el stia cat de bun este Domnul. De aceea mai indrazni inca odata sa-l intrebe pe Domnul. El sopti, plin de respect: "Doamne, si daca mai locuiesc numai zece oameni, care sa te iubeasca?"
Si-l auzi pe Domnul spunand: "Daca gasesc in Sodoma si numai zece oameni, care sa ma iubeasca, atunci nu voi nimici orasul."
Si cand isi ridica Avraam ochii, vazu ca era singur. In departare se vedeau doar cei doi ingeri care fugeau spre Sodoma.
Avraam se intoarse incet acasa, fiind tare abatut si gandindu-se la Sodoma. Cand ajunse acasa si-si vazu sotia, iarasi se inveseli. Stiau amandoi ca copilul dorit avea sa vina in curand. Acum erau gata sa-l astepte impreuna.
Lot insa obtinu o veste rea. Aceasta ii fusese transmisa prin ingerii care fusesera la Avraam. Cand ingerii ajunsera la Sodoma, era deja seara. Orasul era inconjurat de un zid inalt. In zid era o poarta. Oricine dorea sa intre in oras, trebuia sa intre prin aceasta poarta. La poarta erau oameni, printre care era si Lot. El vazu pe cei doi oameni, apropiindu-se. Lot nu stia cine erau, dar isi zise: "Trebuie sa ma ocup de ei, caci oamenii din Sodoma sunt asa de rai, incat sunt in stare sa le faca ceva rau."
De aceea ii lua pe cei doi oameni la el in casa, le dadu sa manance si sa bea si le spuse: "Puteti ramane la mine in seara aceasta si sa dormiti aicea."
Dar, vai ce se intampla afara? Ce galagie si ce de tipete se aud dintr-o data! Cineva batea la usa si o voce dura striga: "Lot, Lot unde sunt strainii? Deschide usa caci vrem sa-i luam cu noi. Le vom arata noi acestor oameni!" Cei ce strigau asa erau oamenii din Sodoma. Ei inconjurasera casa in asa fel, ca nimeni sa nu poata iesi afara. Erau asa de inraiti, incat vroiau sa faca rau fiecarui strain care venea in oras. Lui Lot insa nu-i era frica de ei. Se duse afara si se posta in fata acelor oameni rai si zise: "Nu faceti nici un rau acestor straini, caci nu v-au facut nimica."
Aceasta insa nu schimba situatia cu nimica. Ei se inraira si mai tare si strigara: "Vrei sa faci pe stapanul intre noi? Vino incoace, daca ai curajul si-ti vom arata noi si tie."
Nu le mai lipsi mult ca sa-l prinda pe Lot, dar ingerii-l trasera repede in casa si inchisera usa dupa el. Iar apoi se intampla o minune.
Oamenii cei rai din Sodoma voira sa forteze usa casei lui Lot, dar cautara zadarnic usa, caci nu o mai gasira. Erau ca si cum ar fi devenit orbi. Dumnezeu facu, ca ei sa n-o gaseasca.
Si obositi de atata cautare, plecara. Atunci, ingerii ii spusera lui Lot de ce venisera la el si anume, ca sa pedepseasca pe toti acei oameni, pentru ca erau asa de rai, nimicindu-le orasul, astfel murind toti.
Aceasta era o veste rea! "Dar tu nu trebuie sa mori Lot. Tu va trebui sa pleci imediat, cu sotia ta si cu cele doua fiice ale tale."
Acesta era un lucru neasteptat pentru Lot. Trebuia sa plece? Dar casa lui? Trebuia sa fie distrusa si aceasta? Dar oile si vacile si toate animalele lui? Trebuia sa le lase pe toate aicea? Lucrase atat de greu pentru ele; dorea atat de mult sa fie bogat, iar acum iata ca trebuia sa-si piarda toata averea. Acum trebuia deodata sa devina sarac? Lot era buimacit. Nu vroia sa plece inca, caci isi iubea prea mult casa si tot ce avea.
Afara insa incepea sa se lumineze. Noaptea trecuse, iar ziua pedepsei incepea sa se iveasca.
"Vino!" il chemara ingerii, "grabeste-te, daca nu, vei muri si tu. "Cei doi ingeri il luara pe Lot de mana, impreuna cu sotia sa si cu cele doua fiice ale sale. Trecura prin usa, mersera pe strazi, trecura prin poarta orasului, ajungand in sfarsit pe campul intins.
"Fugiti" strigara ingerii, "nu va opriti si nu va uitati inapoi, caci daca nu, veti muri!"
Cei patru oameni fugira repede. In spatele lor pamantul incepu deja sa se cutremure. Sodoma era distrusa. Din cer cadea foc. Casele ardeau. In tot orasul se facu o mare dezordine. Pamantul se despica si orasul se cufunda in adanc. Iar in locul orasului aparu o apa mare, o apa sarata, era o mare sarata.
Acum toti oamenii acei rai erau morti. Dumnezeu ii pedepsise pentru pacatele lor.
Lot insa a fost salvat de Dumnezeu.
Si fiicele lui la fel.
Ce se intampla insa cu sotia lui?
Dumnezeu a vrut s-o salveze si pe ea, dar ea nu se gandea decat la casa si la banii ei, si nu vroia sa se desparta de ele. De aceea se opri si se uita inapoi. Indata insa fu pedepsita si muri pe loc.
In dimineata aceea, Avraam se scula devreme si se urca pe deal sa se uite la Sodoma. Vazu insa doar un nor gros de fum deaspura pamantului, nemairamanand nici urma din Sodoma.
Atunci Avraam intelese caci nu fusesera nici zece oameni in Sodoma, care sa-l fi iubit pe Domnul.
Iar Lot impreuna cu fiicele sale gasira un adapost undeva intre munti, intr-o pestera intunecoasa, ajungand ca un om sarac.
A dorit atat de mult sa devina bogat! Isi iubise atat de mult banii sai, casa sa si animalele sale! Dar iata ca acuma pierduse totul. Lot insa, il iubise si pe Domnul, si pe Domnul nu-l pierduse. Domnul era cu el si vroia sa ramana si pe mai departe prietenul lui. Ori, daca Domnul este prietenul tau, tu nu esti sarac niciodata.
