Isus se intorsese iarasi in cer.
El isi terminase lucrarea pe pamant.
Ucenicii erau la Ierusalim si asteptau ca Duhul Sfant sa vina, ca sa-i ajute in indeplinirea lucrarii minunate, si care trebuia sa-i faca tari si intelepti. Se rugau in fiecare zi pentru aceasta.
Ucenicii asteptara zece zile, si apoi aceasta avu loc. Era iarasi o sarbatoare la Ierusalim, sarbatoarea Rusaliilor. Erau foarte multi oameni in oras.
Venisera din toate partile si chiar din strainatate, ca sa sarbatoreasca la Ierusalim si sa aduca o jertfa in templu. Pe strazi era o multime de oameni.
Dar deodata oamenii se oprira si trasera cu urechea, caci auzeau ceva ciudat. Era ca si zgomotul unui vant care sufla puternic si totusi nu sufla nici un vant. Zgomotul se auzea dintr-o casa, aproape de templu.
"Ce este aceasta?" strigara oamenii.
Fugira repede in jurul casei, fiind impinsi de curiozitate.
Atunci vazura ceva ciudat.
In casa erau ucenicii. Ei se adunasera ca sa se roage. Si in jurul capului lor, erau ca si niste flacari de foc. Dar, nu era foc, caci nu ardea. Si ei erau toti bucurosi. Scoteau strigate de bucurie. Caci Duhul Sfant, pe care il promisese Isus, intrase in inima lor.
N-a putut fi nici auzit, nici vazut, caci totul s-a petrecut pe ascuns.
Oamenii strigara: "Ce este aceasta? Ce vrea sa insemne aceasta?"
Erau acolo si oameni care indrazneau sa-si bata joc. Ei ziceau: "O, noi intelegem foarte bine ce este. Oamenii acestia au baut prea mult vin. Sunt beti, si de aceea se poarta asa de ciudat."
Deodata se facu liniste in casa. Caci unul dintre ucenici se ridicase in picioare si incepu sa vorbeasca multimii. Era Petru, acela care altadata fusese asa de fricos.
El care nici nu indraznise sa spuna ca-l cunostea pe Isus si care se lepadase de El de trei ori!
Acum nu-i mai era frica.
El spuse: "Nu, noi nu suntem beti." Stiti voi ce s-a intamplat aici? Isus ni l-a trimis pe Duhul Sfant. Voi il cunoasteti toti pe Domnul nostru Isus! Va aduceti aminte, ca a vindecat pe bolnavi si a facut multe alte minuni! Dar voi v-ati maniat pe El si El a fost prins. Apoi ati strigat: "Rastigniti-l! Rastigniti-l!"
Si apoi Isus a murit pe cruce. Si aceasta e vina voastra. "Dar El n-a ramas in mormant, caci este Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a inviat, noi toti l-am vazut. Acum El este in cer si ni l-a trimis pe Duhul Sfant. El este imparatul cerului si al pamantului. Acel Isus pe care voi l-ati rastignit."
Oamenii se inspaimantara. Era totusi Isus Fiul lui Dumnezeu? Vai, ce rai au fost ei atunci! Si cat de maniat trebuia sa fie Dumnezeu pe ei!
"Ce trebuie atunci sa facem?" strigara ei.
Petru le zise: "Rugati-va la Dumnezeu ca sa va ierte. Iubiti-l pe Isus. Si botezati-va, ca Dumnezeu sa va ierte pacatele. Si atunci veti fi iarasi veseli si fericiti."
In anul acela sarbatoarea Rusaliilor fu minunata la Ierusalim. Caci un numar mare de oameni se dusera la ucenici ca sa fie botezati. Erau cam trei mii. Toti aceia erau oameni care-l iubeau pe Isus si voiau sa fie ucenicii Lui.
Dupa sarbatoare, cand se intoarsera in tara lor, povestira pretutindeni ceea ce li se intamplase. Si ca Domnul Isus ii facuse asa de veseli si de fericiti.
