Stii tu, unde rasare dimineata soarele?
Da, acolo departe, la est, la rasarit.
Si acolo la rasarit, departe, in lumea cea mare, locuiau pe atuncia, niste intelepti batrani.
Ei citisera multe carti groase. Ei erau mai invatati si mai destepti decat toti ceilalti oameni.
Dar cel mai mult le placea sa se uite noaptea la stele. Ei ziceau: "Stelele sunt asa de frumoase. Dumnezeu le-a creat si le-a facut sa sclipeasca toata noaptea. Dumnezeu este mai intelept decat toti oamenii."
Intr-o noapte erau iarasi impreuna si se uitau la stele. Si deodata vazura o stea noua, pe care n-o mai vazusera mai inainte. Ce frumoasa si mare era steaua aceea! Si ce minunat sclipea! S-ar fi putut spune ca ea era regina tuturor celorlalte stele.
Inteleptii o priveau plini de bucurie. "O stea noua!" ziceau ei. "Stiti ce inseamna aceasta? Aceasta vrea sa spuna ca undeva s-a nascut un copil. Si cu o stea asa de frumoasa trebuie sa fie neaparat un copil bogat, ales si puternic; trebuie sa fie un fiu de imparat."
Se mai uitara mult timp dupa steaua aceea frumoasa si vorbira mult timp despre fiul de imparat. Nu se mai puteau gandi la altceva. Atunci unul dintre ei spuse: "Stiti ce vom face? Vom merge sa-l cautam pe fiul imparatului. Si cand il vom gasi, ne vom inchina inaintea lui. Caci, nici un imparat pe lume n-a fost asa de bogat si de puternic, cum va deveni acest copil intr-o buna zi."
Asa si facura. Pornira in cautarea fiului de imparat. Mai intai isi pregatira camilele. Camilele sunt niste animale mari, mai mari decat caii. Se poate calatori foarte bine pe spatele lor. Magii luara si cadouri pentru micutul imparat. Cadouri pretioase. Printre ele era si o ladita plina cu aur.
Apoi se suira pe camilele lor si pornira in lumea cea larga.
O luara in directia in care vazusera pentru prima oara steaua aceea frumoasa. Caci acolo undeva trebuia sa se fi nascut imparatul.
Calatoria fu lunga.
Trecura prin paduri mari si pe langa munti inalti. Trecura prin tari straine prin care nu mai fusesera niciodata.
Mersera inainte, tot mai inainte, pana ce ajunsera in tara iudeilor. In tara aceasta trebuia sa se gaseasca tanarul imparat.
Dar cum sa-l gaseasca?
Magii trecura prin tara iudeilor si ajunsera la Ierusalim. Acesta era orasul cel mai mare din tara.
Ei intrebara pe oameni: "Unde se afla imparatul iudeilor, care s-a nascut de curand? Caci i-am vazut steaua la rasarit si am venit sa ne inchinam lui."
Dar oamenii nu auzisera vorbindu-se despre aceasta nastere.
Magii traversara orasul si ajunsera la palat.
Se gasea oare acolo tanarul imparat?
Nu, nu se gasea nici un imparat tanar acolo, ci doar unul batran, pe care-l chema Irod, si care era un om rau. Cand auzi ce cautau magii, tare se mai sperie.
Ei il cautau pe imparatul iudeilor?
"Eu sunt imparatul," se gandi Irod, "si eu vreau sa raman imparat! Dar bineinteles ca nu pe mine ma cauta. Mai este vreun alt imparat aicia? Un imparat tanar care s-a nascut de curand? Nu, asa ceva nu se poate intampla. Eu sunt singurul imparat."
"S-o fi nascut oare Mantuitorul pe care-l asteapta oamenii de atata timp?" se intreba Irod. "Atunci trebuie sa aflu neaparat unde se gaseste acest copil. Trebuie sa-l omor. Acest copil nu trebuie sa devina imparat. Eu vreau sa raman imparat.”
Irod chema indata pe invatatii vremii. Acestia erau oameni care cunosteau tot ce era scris in Biblie.
El ii intreba: "Stiti voi unde trebuie sa se nasca Mantuitorul?"
Bineinteles ca stiau.
Ei raspunsera: "In Betleem, imparate. Asa sta scris in Biblie."
"Bine" zise imparatul, "multumesc, voi cauta sa tin minte."
Apoi ii chema pe ascuns pe intelepti.
El se arata prietenos cu ei. El intreba: "Cand ati vazut steaua aceea frumoasa?"
"O imparate, de catva timp," raspunsera ei, "pe cand eram inca in tara noastra indepartata. Si il cautam deja de mult timp pe tanarul imparat, dar nu reusim sa-l gasim."
"Am sa va ajut," zise imparatul. "Poate ca se gaseste in Betleem? Mergeti repede acolo si cautati bine. Si cand il veti fi gasit sa veniti la mine si sa-mi spuneti unde este. Caci si eu ma voi duce sa ma inchin lui."
Ce mincinos!
El zise: "Ma voi inchina si eu lui."
Dar in realitate voia sa-l omoare pe copil.
Magii nu stiau ca imparatul era asa de rau. Plecara imediat la Betleem. Se facu seara. Soarele apuse. Stelele incepeau sa sclipeasca. Magii tot mai mergeau. Si deodata vazura steaua!
Si ce se mai bucurara. Era aceeasi stea frumoasa si mare pe care o vazusera la rasarit. Era pe cer si le arata drumul spre Betleem. Ei mersera dupa stea, si cand steaua se opri, se dadura jos de pe camilele lor.
Se gaseau in fata unei casute mici. Steaua se oprise deasupra grajdului. Magii intrara inauntru.
Cine locuia in aceasta casuta mica?
Copilul Isus, cu Maria si cu Iosif. Semana cu un copil obisnuit, dar magii stiau bine ca nu era un copil obisnuit. Era tanarul imparat pe care-l cautasera de atata timp. Era acela care avea sa devina intr-o zi, imparatul cel mai mare si mai bogat din toata lumea. Ingenunchiara cu respect inaintea lui:
"O, imparate Isus," au zis ei, "cat suntem de fericiti ca te-am gasit." Apoi adusera darurile si le pusera inaintea copilului. O ladita plina cu aur, un ulcior cu tamaie si o cutie plina cu smirna. Acestea erau lucruri foarte frumoase si scumpe. Dar magii erau fericiti sa le dea lui Isus.
Petrecura noaptea in Betleem.
In timpul noptii visara un vis.
Si toti visara acelas vis. In visul lor auzira o voce care le spunea: "Ascultati bine! Sa nu va intoarceti la imparatul Irod. El este un om rau. El nu vrea sa se inchine copilului, ci vrea sa-i faca rau."
Era vocea lui Dumnezeu, cea care le vorbea asa. Si magii o ascultara. Nu se mai intoarsera pe la imparat. L-au lasat sa astepte mult si bine. Se intoarsera pe un alt drum, in tara lor. Si toata viata lor fura fericiti pentru ca-l gasisera pe Isus, imparatul tuturor imparatilor.
