Si acum va trebui sa fii iarasi foarte tent, caci iti voi povesti cum a facut Dumnezeu totul.
Cu mult timp in urma a facut Dumnezeu cerul si pamantul. In cer era frumos, lumina si bucurie. Acolo locuia Dumnezeu cu toti ingerii Lui. Iar ingerii cantau minunat.
Pe pamant insa nu locuia inca nimeni si nu era deloc frumos. Era frig, liniste si intuneric, un intuneric bezna. Si tot pamantul era acoperit de apa.
Atunci S-a gandit Dumnezeu: "Vreau ca si pamantul sa fie frumos."
El a zis: "Sa se faca lumina!"
Si lumina aparu dupa cum poruncise Dumnezeu. Caci ce spune Dumnezeu, se si intampla.
Iar seara pamantul fu iarasi acoperit de intuneric. Si de atuncia intotdeauna asa este.
Si Dumnezeu a zis: "Cand e lumina atunci este zi, iar cand este intuneric este noapte."
Si asa a trecut prima zi.
A doua zi Dumnezeu si-a continuat lucrarea. El a zis: "Sa se intinda un cer albastru peste pamant!".
Si indata se facu intocmai, iar pe cerul albastru pluteau nori albi. Imaginea era minunata.
Apoi se facu iarasi seara, astfel trecand si a doua zi.
Tot pamantul era acoperit de apa. Dar in a treia zi, Dumnezeu a uscat o mare parte din pamant. De acolo El a indepartat toata apa. Si Dumnezeu a zis: "Uscatul sa fie pamantul, iar apa sa fie marea. Apoi Dumnezeu a facut sa creasca de toate pe pamant: iarba si flori si pomi. Florile miroseau frumos, iar iarba inverzea! Iar pomii murmurau cand vantul trecea printre crengi.
Da, pamantul era cu adevarat minunat acuma!
Dar in a patra zi totul a devenit si mai frumos, caci in aceasta zi Dumnezeu a creat soarele. Acesta aparu dimineata pe cer, se urca sus, tot mai sus si raspandi lumina sa calda pe pamant.
Florile isi intorceau capul spre lumina sa puternica si se deschideau in toata frumusetea lor. Spre seara insa, soarele aluneca tot mai jos si in sfarsit aluneca in spatele orizontului. Acum insa nu se mai facu atat de intuneric, caci luna era pe cer, pe care impreuna cu stelele le crease tot Dumnezeu. Si Dumnezeu a zis: "Soarele sa straluceasca intotdeauna ziua, iar luna noaptea."
Apoi a venit ziua a cincea. Stii tu ce a creat Dumnezeu atunci?
Pestii si pasarile. Pestii se jucau in apa iar pasarile cantau in pomi. In felul acesta aratau lui Dumnezeu cat erau de fericite. Apoi Dumnezeu a invatat pasarile sa-si faca cuiburi. El le-a zis: "Acum faceti oua si clociti-le, caci astfel vor iesi puisori. Si asa vor fi tot mai multe pasari pe pamant." Asa a trecut ziua a cincea.
In a sasea zi insa, Dumnezeu a creat ce este mai frumos pe lume. Mai intai toate animalele: caii, vacile, oile, iepurii, elefantul cel mare cat si micutul soricel. Toate au fost create de Dumnezeu.
Si apoi zise Dumnezeu: "Acum vreau sa fac un om si vreau ca acesta sa-mi semene."
Astfel 1-a facut Dumnezeu pe primul om si 1-a numit Adam. Dumnezeu a zis: "Adame, tu sa fii stapanul tuturor lucrurilor pe care le-am creat; stapanul pestilor, pasarilor si tuturor animalelor. Toate trebuie sa te asculte, iar tu trebuie sa ma asculti pe mine." Adam a inteles totul foarte bine. Apoi trecu si ziua a sasea.
In a saptea zi, Dumnezeu se odihni de munca Sa, tot pamantul fiind gata. El binecuvanta aceasta zi. Si de atunci toti oamenii ar trebui sa se odihneasca in a saptea zi.
Deci, nu exista nimic in lume, ce sa nu fi fost creat de Dumnezeu. Si in toata lumea nu exista nici un singur copil de care sa nu aiba Dumnezeu grija.
O sa te gandesti tu mereu la aceasta?
