In Capernaum locuia un om cu sotia lui. Ei nu aveau decat un singur copil, o fetita de vreo doisprezece ani. Pe tatal il chema Iair.
Capernaum era un oras in apropierea marii. Iair locuia intr-o casa mare, caci era un om bogat. Isi iubea mult sotia si fetita.
Intr-o zi fetita se imbolnavi. Era asa de bolnava, ca nu se mai putea face bine. Zacea palida si linistita in patul ei. Era foarte slabita si aproape ca nu mai putea vorbi. Medicul ii spuse lui Iair: "Fiica ta va muri in curand. Nimeni nu mai poate face nimic pentru ea."
Era ingrozitor! Tatal si mama nu mai stiau ce sa se faca de suparare, caci era singurul copil si il iubeau tare mult. Daca fiica lor avea sa moara, se ducea toata bucuria lor.
Dar deodata, tatal se gandi la Isus. El va putea cu siguranta sa-i vindece fiica.
Isus era foarte aproape. El era la malul marii. Daca ar putea veni la timp, inainte ca fetita sa moara, inainte de a fi prea tarziu!
Tatal se napusti pe usa afara, fugi pe strazi pana ce ajunse la apa. Acolo vazu o multime mare de oameni. Isus se afla in mijlocul lor.
Tatal isi facu loc printre oameni, cazu in genunchi in fata lui Isus si striga: "O, stapane, te rog vino repede cu mine! Fetita mea e foarte bolnava, in orice clipa poate sa moara. Numai Tu poti s-o vindeci. Daca pui Tu mana pe capul ei, ea se va face bine."
Isus se duse imediat cu Iair. Dar, nu putea inainta prea repede, caci multi oameni voiau sa mearga cu Isus. Trebuia sa se strecoare printre oameni. Astfel facura mult timp pana ce ajunsera in oras.
Acolo, o femeie care era de mult timp bolnava, se apropie de Isus. Si ea voia sa fie vindecata. Isus mai vorbi cu ea putin si aceasta mai dura.
"O," se gandea Iair, "de n-am ajunge prea tarziu!"
Dar era deja prea tarziu. Un servitor de al lui Iair le fugi in intampinare. El era trist si zise: "Fiica ta e moarta. Nu mai e nevoie ca sa vina Isus. Acuma si asa nu mai poate face nimic pentru ea."
Dar Domnul Isus zise: "Nu te teme Iair. Crede numai, caci mai pot sa te ajut."
Atunci Iair mai spera putin. Il crezu pe Domnul pe cuvant si se gandi: "Eu nu stiu cum se va intampla, dar stiu ca Isus poate face ca totul sa fie bine."
Sosira la casa lui Iair. Oamenii ramasera afara. La fel si majoritatea ucenicilor. Doar trei ucenici avura voie sa intre in casa: Petru, Iacov si Ioan.
Dar erau deja multi oameni in casa. Erau oameni care auzisera ca fetita era moarta. Ei stateau toti in jurul ei, plangand si tanguindu-se.
Domnul Isus zise: "De ce stati aici si plangeti? Copilul n-a murit, ci doarme."
Isus ii trimise pe toti afara. In casa se facu liniste. Isus se duse in camera in care era fetita. Doar cei trei ucenici avura voie sa mearga cu El, precum si mama si tatal. Fetita era culcata in patul ei. Ochii ii erau inchisi. Parca dormea.
Tot asa statea in pat in fiecare dimineata, cand venea mama s-o trezeasca. Mama ei ii spunea: "Fetito scoala-te."
Atunci ea deschidea ochii.
Dar acuma era moarta. Nu mai respira; inima ei nu mai batea. Acum nu mai auzea cand o striga mama ei.
Si totusi, cand o striga Isus, fetita auzi imediat.
Isus o lua de mana si ii zise prietenos: "Fetito, iti spun sa te scoli."
Si iata, ca i se deschisera ochii. Inima incepu iarasi sa-i bata. Fetita se scula, si se duse spre mama ei, aruncandu-se in bratele ei.
Nu mai era moarta. Nu mai era nici bolnava. Caci Isus o facuse iarasi bine. Domnul Isus o vindecase pe deplin. Mama se grabi sa ajunga la fiica ei si o lua in bratele ei. Veni si tatal ca s-o sarute.
Dar Isus le zise: "Dati-i mai intai sa manance."
El avu mare grija de copil. Facuse ca totul sa fie iarasi bine.
Chiar si tu, cand ai un necaz mare, Domnul Isus poate sa faca, ca totul sa fie iarasi bine.
