Un tata avea doi fii. El locuia intr-o casa frumoasa. Caci era foarte bogat. Tatal avea mare grija de copiii sai. Le dadea haine frumoase, camile si ii puse fiecaruia cate un inel de aur pe deget. Fiul cel mare era un baiat ascultator care isi vedea zilnic de lucrul sau. Tatal sau il iubea foarte mult. Al doilea insa nu era deloc ascultator. Ii facea mult necaz tatalui sau. Dar tatal sau il iubea si pe el foarte mult. El ii iubea pe ambii copii.
Odata fiul cel mic se urca pe un deal. De acolo vazu tot cuprinsul tarii, pana departe de tot. Se gandi: "Precis ca acolo, de partea cealalta e mult mai frumos decat aicia. Acolo vreau sa merg. Vreau sa merg in lumea cea larga."
Apoi se duse la tatal sau si ii spuse: "Tata, da-mi un sac plin de bani. Nu mai vreau sa stau aici. Vreau sa merg in lumea cea mare."
Tare se intrista batranul tata. El zise: "Fiul meu sa nu cumva sa faci una ca asta. Ramai cu mine. Nu-mi face asa un necaz mare."
Dar fiul nu voia sa auda nimica; el se gandea: "Tatal meu nu stie nimica. Eu stiu mai multe decat el."
Se imbraca cu hainele cele mai frumoase, se sui pe camila si zise: "Tata, da-mi banii. Voi pleca totusi. Vreau sa merg in lumea cea larga."
Atunci tatal ii dadu banii si fiul pleca bucuros. Nu se mai uita nici macar odata inapoi. Nici nu se mai gandea la tatal sau batran.
Dar tatal nu-si uita fiul. El ramasese in fata casei si se uita dupa el, pana ce il pierdu din ochi.
El era foarte trist.
Caci acum nu mai avea decat un singur fiu. Pe celalalt il pierduse.
Se gandea: "Fiul meu, in fiecare zi ma voi uita dupa tine, sa vad daca nu cumva te intorci inapoi. Te voi astepta. Te voi astepta in fiecare zi."
Fiul plecase in lumea cea mare. Calatoria ii placu tare mult. In orase erau multe magazine, in care se putea cumpara tot felul de lucruri pretioase si frumoase.
Fiul cumpara multe lucruri caci doar avea bani destui. Avea si o multime de prieteni cu care facea petreceri. Toate acestea costau bani multi, dar baiatului nici ca-i pasa. El credea ca banii lui nu se vor termina niciodata.
Dar banii lui se terminara foarte repede. In scurt timp, sacul sau fu gol! Atunci isi vandu camila. Si iarasi avu o gramada de bani. Dar isi cheltui si acesti bani.
Apoi isi vandu inelul de aur. Si pe acesta capata o gramada de bani. Dar si banii acestia ii cheltui repede.
Fiul, care altadata fusese asa de bogat, acuma nu mai avea nimica. Nu-si mai putea cumpara lucruri frumoase si nu mai putea face petreceri. Iar prietenii lui nu mai voiau sa stie nimica de el. Plecara toti de la el si il lasara singur. Incepu sa i se faca foame. Dar nu mai avea bani sa-si cumpere nici macar paine. Incepu sa cerseasca pe la usi. Oamenii insa, nu-i dadeau nimica. Nu prea era paine in tara, caci era foamete. In cele din urma ajunse la un taran, care ii zise: "Te primesc ca servitor. Va trebui sa ai grija de porci." Tanarul raspunse: "Bine." Caci se gandea: "Astfel imi va da cel putin de mancare."
Si asa ajunse servitor la un taran.
Traia printre porcii aceia grasi. Hainele lui erau vechi si rupte, dar nu putea sa-si cumpere altele noi. Si-i mai era si tare foame, caci taranul nu-i dadea aproape nimica de mancare. Ar fi mancat pana si mancarea porcilor, asa de foame ii era. Dar bineinteles ca taranul nu-i dadea voie sa faca una ca aceasta.
Tare rau ii mergea in lumea cea mare. Tatal sau avusese totusi dreptate.
Cand isi aduse aminte de tatal sau, tare se intrista. Se gandi: "Ce bun a fost tatal meu cu mine. Mai bine n-as fi plecat niciodata de acasa. Tatal meu are destula paine, iar eu va trebui sa mor aici de foame."
Incepu sa planga, parandu-i rau de ceea ce facuse. Suspina: "Vreau sa merg inapoi la tata."
In sfarsit se scula si o porni la drum spre tatal sau.
Se gandea: "Precis ca tatal meu e tare suparat pe mine. Dar totusi ma voi duce la el. Ii voi spune: Tata, am fost asa de rau! Sunt mult prea rau ca sa mai pot fi fiul tau. Da-mi voie sa raman la tine, macar ca si un servitor."
Si iata ca baiatul se apropie de casa parinteasca. O putea vedea de departe. Plecase de acasa ca un om bogat, iar acum se intorcea ca un cersetor sarac. Oamenii nu-l mai recunoscura. Isi ziceau: "Cine poate fi acest cersetor murdar?"
Tanarul aproape ca nu mai indrazni sa mearga mai departe. Dar cine statea in fata casei si privea in zare?
Cine fugea in intampinarea lui?
Era tatal sau!
El isi recunoscuse fiul.
Il asteptase tot acest timp si nici macar nu era suparat pe el. Il lua in bratele sale si il saruta. Striga de bucurie: "O, copilul meu, copilul meu, cat sunt de fericit ca te-ai intors acasa."
Fiul insa zise: "Tata, am fost atat de neascultator. Sunt mult prea rau ca sa mai pot fi fiul tau."
Dar tatal raspunse: "Tu, totusi esti fiul meu. Te iubesc si acuma."
Apoi isi chema servitorii si le zise: "Aduceti repede haine frumoase pentru fiul meu. Aduceti-i si incaltaminte noua. Si puneti-i si un inel nou de aur pe deget."
Apoi tatal porunci sa se friga carnea si sa se coaca prajituri gustoase. Si spuse: "Haideti sa mancam si sa ne veselim, caci mult timp am fost fara fiu, dar acum el a venit iarasi. El a fost pierdut, dar acuma s-a intors inapoi."
Tatal acesta nu incetase nici o clipa sa-si iubeasca fiul.
Astfel ne iubeste Tatal Ceresc, pe noi copiii Sai.
Ne putem intoarce intotdeauna la El, chiar si daca am facut multe rele.
Daca ne pare cu adevarat rau, Dumnezeu nu mai este suparat pe noi. El este fericit sa ne primeasca impreuna cu copiii Lui.
Si e mare sarbatoare in ceruri cu ingerii, caci un copil care a fost pierdut s-a intors iarasi.
