Aceasta este o poveste foarte trista.
Si totusi este o poveste frumoasa. Este vorba despre felul cum a murit Isus pe cruce. Cum a suferit. Cat a fost de nefericit.
Cand vei auzi aceasta poveste vei fi si tu foarte trist. Dar vei vedea si cat de mult ne-a iubit Isus pe noi. Pentru ca toate acestea le-a suferit pentru noi. Si pentru ca a facut toate acestea, noi avem voie sa fim copiii lui Dumnezeu. De aceea povestea aceasta este totusi frumoasa.
Si gandindu-te la toate acestea, ti se va umple inima de o bucurie mare!
Soldatii il luara pe Isus, ca sa-l rastigneasca. Ei luara doua bucati grele de lemn si le pusera pe umarul lui Isus. Doua lemne grele, care trebuiau sa fie batute in cuie, unul peste altul. Aceasta era crucea. Trebuia s-o duca El insusi. Si astfel trecura pe strazile Ierusalimului. Erau soldati inaintea Lui, erau soldati in spatele Lui, iar Isus era in mijloc, purtand crucea aceea grea. Si multi oameni mergeau dupa El. Ei strigau si il batjocoreau. Se impingeau, ca sa-l vada mai de aproape.
Dar Isus era foarte obosit. Suferise atat de mult. Aproape ca nu mai putea duce crucea aceea grea. Si deodata cazu, si crucea cazu peste El.
"Inainte!" strigara soldatii.
"Ia-ti crucea!"
Dar Isus nu mai putea.
Atunci il chemara pe un taran, care chiar trecea pe acolo. Il chema Simon.
"Vino aicia!" strigara ei. "Du crucea pentru acest om." Simon lua crucea. Soldatii il trasera pe Isus. Simon mergea in urma Lui, ducand crucea. Astfel iesira din oras. Acolo era un deal. O simpla ridicatura din nisip. Se chema Golgota. Acolo l-au rastignit soldatii pe Isus.
Batura cuie in mainile si in picioarele Lui si apoi pusera crucea in picioare, implantand-o in pamant. Isus nu era insa suparat pe acesti oameni.
Il ruga chiar pe Dumnezeu ca sa nu-i pedepseasca pentru ca fusesera atat de cruzi si de rai cu El.
El spuse: "Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac."
Mai pusera inca doua cruci acolo, cate una de fiecare parte a lui Isus.
Si pe fiecare cruce era rastignit cate un om.
Erau doi ucigasi, care trebuiau sa fie pedepsiti in ziua aceea. Astfel atarna Isus intre doi ucigasi.
Oamenii stateau acolo si se uitau la tot ce se intampla. Si dusmanii lui Isus, preotii si fariseii se gaseau acolo. Nu le era mila de El nici acuma.
"Ha," strigara ei, "Iata-l atarnat aici. Spunea ca este Fiul lui Dumnezeu. De ce nu se da jos de pe cruce? Caci si asa nu poate."
Isus ar fi putut s-o faca, fara nici o indoiala.
Dar... El nu voia s-o faca. Pentru ca voia sa poarte pedeapsa in locul nostru. El voia sa moara, pentru ca-i iubea pe oameni.
Si soldatii radeau de El.
Si unul dintre talharii care erau atarnati pe cruce langa Isus, nu putu sa taca. El spuse: "Daca Tu ai fi Fiul lui Dumnezeu, ai putea face totul. Da-te jos de pe crucea Ta si ajuta-ne si pe noi sa ne dam jos."
Dar celalalt talhar zise: "Taci! Tu ai meritat sa fi rastignit. Si eu la fel. Noi am facut multe rele. Dar Isus n-a facut nici un rau."
Apoi, intorcand capul spre Isus il ruga: "Doamne Isuse, gandeste-te la mine cand vei intra in imparatia Ta."
Si Isus ii spuse: "Chiar astazi vei fi cu Mine in rai." Acum acestui om nu-i mai era frica de moarte. Cu toate ca facuse mult rau, avea totusi voie sa mearga in cer la Isus.
Nu toti dintre cei care stateau la cruce erau dusmanii lui Isus.
Maria, mama lui Isus era acolo. Si Ioan, unul din ucenicii lui Isus era cu ea.
Biata Maria, ce trista era ea. Ea vedea cat de mult suferea fiul ei, iar ea nu-i putea veni in ajutor. Si acum avea sa moara.
Cine va avea grija de ea?
Dar Isus isi vazu mama. I se facu mila de ea si se gandi: "De acum inainte va trebui ca Ioan sa fie ca si fiul ei. El se va ingriji de ea."
Si ii spuse lui Ioan: "Iata mama ta."
Ioan intelese foarte bine. O lua pe Maria in casa sa si din clipa aceea se ingriji de ea.
Isus ramase mult timp atarnat pe cruce. Era deja ziua in amiaza mare. Soarele era pe cer si ardea tare.
Si deodata soarele disparu. Mai era mult pana seara, dar totusi se facu intuneric. Era inca ziua, si totusi s-ar fi putut crede ca venea noaptea, asa de intuneric era peste tot.
Multimea se sperie. Nimeni nu mai indraznea sa-si bata joc. Se facu liniste de tot pe Golgota.
Isus era atarnat acolo in intuneric si suferea atat de mult. Pedeapsa era asa de grea si intunericul era asa de inspaimantator. El nu mai putea vedea cerul si i se parea ca Tatal Sau, acolo in ceruri nu mai voia sa stie nimic de El. Toti prietenii sai plecasera. Il parasisera.
Il parasise oare si Dumnezeu?
Intunericul dura trei ore. Isus nu mai putea suporta singuratatea.
Striga: "Dumnezeul meu. Dumnezeul meu de ce m-ai parasit?" Atunci se facu iarasi lumina.
Si atunci stia Isus, ca Tatal sau din ceruri nu-l parasise. Ca Dumnezeu il iubea si ca era foarte aproape de El.
Acuma aproape ca se sfarsise pedeapsa.
Isus suportase totul.
Isi implinise marea Sa lucrare cu privire la oameni.
El desavarsise totul.
Isus voi sa vorbeasca, dar nu mai avea putere.
Sopti: "Mi-e sete."
Atunci se apropie un om cu un bat lung. La capatul batului era un burete. Inmuie buretele si apoi il apropie de buzele lui Isus. Astfel Isus mai putu bea putin.
Si dupa ce bau, Isus se uita in jurul Sau si striga: "S-a ispravit!"
Ce minunat suna aceasta.
Lucrarea cea mare era ispravita. Oamenii puteau sa mearga din nou in cer. Isus putea muri linistit. Atunci spuse: "Tata, in mainile Tale imi dau duhul." Apoi isi pleca capul in jos si inchise ochii.
Astfel muri Isus.
