Ucenicii voiau sa mearga la toti oamenii si sa le povesteasca de Isus. Trebuiau sa duca peste tot vestea cea buna si anume ca El a venit pe pamant, ca sa-i faca pe oameni fericiti.
Isus le ceruse aceasta.
Si ucenicii il ascultara. Petru si Ioan si Filip si toti ceilaiti se dusera in lumea cea mare. Facura calatorii lungi, ca sa anunte peste tot fericirea si bucuria. Aceasta era o lucrare frumoasa, dar in acelasi timp era si grea. Si cateodata era chiar si periculoasa.
Caci de cele mai multe ori, oamenii nu voiau sa-i asculte pe ucenici. De multe ori ei se suparau si voiau sa le faca rau. Dar ucenicilor nu le era frica. Caci Isus veghea asupra lor. Ei invatasera bine aceasta: Cand esti un servitor de-al Domnului Isus, atunci nu trebuie sa-ti fie frica.
Si cu toate ca lucrarea era grea ei o indeplineau cu bucurie.
Cele mai lungi calatorii le-a facut Pavel. El a mers departe pe uscat si departe pe mare.
Intr-o zi se gasi intr-un oras, care se numea Filipi.
Prietenul sau Sila era cu el. Povestira impreuna oamenilor despre Isus.
Dar acolo locuiau oameni rai care nu voiau ca cei doi sa povesteasca despre Isus. Ii prinsera pe Pavel si pe Sila, ii batura cu biciul peste spate, si ii aruncara in temnita, impreuna cu hotii, cu ucigasii si cu raufacatorii. Si spusera omului care pazea inchisoarea: "Pazeste-i bine pe acesti oameni! Ei spun ca sunt servitorii lui Dumnezeu, dar nu sunt altceva decat niste raufacatori! Ai grija ca nu cumva sa fuga, caci daca nu tu vei fi pedepsit."
Temnicerul il baga pe Pavel si pe Sili in celula cea mai intunecoasa si le stranse picioarele in butuci.
El se gandi: "Astfel, precis ca nu putea fugi."
Pavel si Sila stateau deci acolo. Spatele ii durea din cauza loviturilor grele, picioarele ii strangea in butuci. Si pe langa toate acestea, in jurul lor era intuneric.
Dar ei se gandeau: "Dumnezeu ne vede si aicia, in gaura aceasta neagra. Dumnezeu va veghea asupra noastra." Si se mai gandeau: "Isus a indurat atata pentru noi. Putem si noi sa suferim odata pentru El."
Si nu mai erau tristi. Erau bucurosi, caci puteau suferi pentru Isus. Cantara un psalm, in mijlocul noptii. Iar ceilalti intemnitati ii ascultau.
Dar de odata se facu un mare cutremur de pamant. Pamantul incepu sa tremure si sa se scuture. Peretii temnitei incepura sa se miste, sa se desprinda si apoi se daramara. Butucii aceia grei care erau la picioarele lui Pavel si Sila, se desfacura. Si iata ca cei doi erau liberi. Ar fi putut sa fuga, fara nici o piedica. Temnicerul dormea. Dar din cauza galagiei se trezi. Vazu ca temnita era deschisa si se gandi: "Precis ca intemnitatii au fugit! Precis ca voi fi pedepsit!"
Nu stia ce sa mai faca, asa-i era de frica.
Dar Pavel striga: "Nu-ti fie frica, mai suntem toti aici." Aproape ca nu-i venea sa creada temnicerului.
Lua o lampa si se duse in temnita. Si intr-adevar, Pavel si Sila erau acolo. Ei erau liberi si totusi nu fugisera.
Deci nu erau raufacatori!
Era deci adevarat: ei erau servitori de-ai lui Dumnezeu, si venisera ca sa-i faca pe oameni fericiti!
Temnicerul a cazut in genunchi la picioarele lui Pavel si lui Sila si a spus: "Iubiti oameni, si eu vreau sa fiu fericit. Ce trebuie sa fac ca sa fiu fericit?"
Pavel spuse: "Trebuie sa-l iubesti pe Isus. Atunci vei fi fericit."
Si atunci Pavel si Sila anuntara temnicerilor si intemnitatilor vestea cea buna. Ii si botezara. Si toti se facura ucenicii lui Isus.
Temnicerul il lua pe Pavel si pe Sila in casa sa. Le spala spatele ca sa le calmeze durerile. Le dadu sa manance si sa bea. Si ii intreba, ce ar mai putea face, ca sa le multumeasca. Caci asa de fericit era!
Si a doua zi Pavel si Sila fura eliberati.
Si mersera mai departe in lumea cea mare.
Si peste tot pe unde mergeau, le povesteau oamenilor despre Isus.
Toata viata lui Pavel ramase un servitor credincios de-al lui Isus.
Mai tarziu au venit alti oameni ca sa continue frumoasa lucrare. Si apoi venira altii.
Si acuma mai sunt barbati si femei, care merg in lumea cea mare ca sa anunte vestea cea buna.
Si odata nu va mai exista nici o tara in care oamenii sa nu fi auzit despre Isus.
Si atunci va veni Isus iarasi pe pamant.
Si tot pamantul va deveni imparatia Sa.
