Iacov pleca deci in lumea larga, departandu-se tot mai mult de casa. I-ar fi placut sa ramana acasa. Era ingrozitor sa fie departe de casa. Daca ar fi ramas acasa, Esau l-ar fi omorat. Iata unde il adusese siretenia si inselatoria sa. In loc sa fi ramas langa mama lui trebuia sa plece singur in lumea cea larga. Avea de mers un drum lung pana s-ajunga in tara in care locuia unchiul sau. Iacov era trist si ii parea rau ca-si inselase tatal orb. El se gandea: "Acum nu mai am pe nimeni cine sa se ocupe de mine. Caci cu siguranta nici Dumnezeu nu mai vroia sa stie de mine. M-am purtat asa de urat!" Si lucru cel mai grav era ca si Dumnezeu era suparat pe el si ca poate nu mai vroia niciodata sa fie prietenul lui.
In cele din urma sa facu seara. Dupa ce apuse soarele si se facu intuneric, Iacov nu gasi nici o casa in care sa poata dormi. Si de aceea era nevoit sa se culce afara. Se culca pe pamant, punandu-si o piatra sub capatai. Se uita spre cer, cautand stelele, dar cerul era acoperit de nori si Dumnezeu nu vroia cu siguranta, sa se mai uite la Iacov cel rau, la acest inselator…
Iacov se gandea: "Ce bine ar fi daca Dumnezeu ar vrea sa se ocupe din nou de mine. Doresc atat de mult sa fiu prietenul lui. Ce rau imi pare ca am fost asa de rau!" Apoi i se inchisera ochii. Adormi si avu un vis minunat. Vazu o scara inalta de tot, asa de inalta ca varful ei atingea cerul. Ingeri coborau si se urcau in cer, pe scara. Iar sus de tot langa scara era Domnul. El se uita prietenos la Iacov si zise: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam si al tatalui tau Isac. Du-te in pace in lumea larga. Eu voi merge cu tine si te voi aduce sanatos inapoi. In ciuda tuturor lucrurilor, pe care le-ai facut, mai ai voie sa fi pietenul Meu! Iar intr-o zi copiii tai vor locui in tara in care tu dormi acum."
Iacov se trezi. Era dimineata. Visase asa de frumos. Da, era adevarat. Dumnezeu spusese ca se va ingriji de el.
Iacov zise: "Nu voi uita niciodata acest loc." Ridica piatra pe care isi sprijinise capul si voii mult de tot sa-i aduca Domnului o jertfa ca sa-i arate recunostinta sa. Nu avea la el decat un ulcior plin cu ulei. Goli uleiul din ulcior pe piatra si aceasta fu jertfa sa. Apoi zise: "Domnul meu. Iti multumesc, caci ai fost asa de bun cu mine. Te voi iubi intotdeauna, iar cand ma voi intoarce iti voi aduce aicea un sacrificiu."
Apoi pleca in lumea cea larga. Nu mai era nelinistit si nu-i mai era nici frica. Pentru ca nu mai era singur. Domnul mergea cu el si avea grija de el. Astfel Dumnezeu l-a adus pe Iacov sanatos la unchiul sau.
