Iti mai aduci aminte cine era Ezechia?
Era imparatul care l-a iubit pe Dumnezeu si care l-a facut pe poporul Izrael puternic si fericit. Acesta a fost un timp minunat.
Dar dupa moartea lui Ezechia, situatia poporului Izrael s-a inrautatit. Urmara iarasi imparati care nu-l iubeau pe Dumnezeu si care se rugau la chipuri. Iar poporul facea ca si ei. Oamenii Il uitara pe Dumnezeu. Dumnezeu avusese multa rabdare cu ei. Ii atrase atentia de multe ori, il iertase de multe ori; dar poporul Izrael nu voi sa-l asculte. Si atunci primi o pedeapsa ingrozitoare! Soldati straini navalira in tara. Devastara Ierusalimul si dadura foc templului. Toti locuitorii fura luati si dusi in tara din care veneau soldatii. Acolo trebuiau sa munceasca pentru un imparat strain. Acolo ramasera mult timp, foarte mult timp, pana ce trecu mania lui Dumnezeu.
Tara aceea straina se numea Babilon. imparatul cel strain se numea Nebucadnetar. Imparatul Nebucadnetar era un imparat foarte bogat si foarte puternic. El era stapan peste o jumatate din lume. El locuia intr-un palat minunat si avea o multime de servitori. Dar nu erau servitori obisnuiti, ci toti erau printi. Caci imparatul era un imparat asa de puternic, incat nu voia sa aiba decat servitori alesi. Printre ei erau patru printi din poporul Izrael. Pe unul dintre ei il chema Daniel. Era insa foarte greu si periculos sa-i slujesti lui Nebucadnetar, caci imparatul era increzut si foarte sever. Cand un servitor gresea ceva, Nebucadnetar cerea sa i se taie imediat capul.
Dar Daniel si prietenii lui nu se temeau. Ei il iubeau pe Domnul si ziceau: "Domnul va veghea intotdeauna asupra noastra."
Era noapte; toti oamenii dormeau. Si imparatul Nebucadnetar dormea. Si iata ca avu un vis foarte curios; se trezi de groaza, asa de neobisnuit era visul. Dar cand se trezi de a binelea, uita tot ce visase. Inima ii mai batea de groaza din cauza visului si nu mai putu sa adoarma. El era sigur ca visul sau voia sa spuna ceva!
Atunci isi chema servitorii cei mai intelepti, care pretindeau ca citisera multe carti groase si ca stiau totul. Si cand se infatisara inaintea imparatului, acesta le spuse: "Am visat un vis si as vrea sa stiu ce inseamna."
Inteleptii se plecara adanc inaintea lui si zisera: "O, imparate, povesteste-ne ce ai visat si noi si vom spune ce inseamna."
Dar imparatul le zise: "Nu, voi trebuie sa-mi spuneti ce am visat. Daca o veti putea face, va voi da multi bani. Dar daca nu o veti face, va voi taia la toti capul."
Inteleptilor li se facu tare frica.
"Dar imparate" strigara ei, "cum sa stim ce ai visat? Nu exista nici un om pe lume care sa-ti poata spune una ca asta."
Atunci imparatul se infurie foarte tare si striga: "Toti sunteti niste mincinosi. Ziceti ca stiti totul, dar nu stiti nimica."
Chema soldatii si le porunci sa taie capul tuturor inteleptilor. Soldatii se dusera cu sabiile lor ascutite, prin toata tara. Ajunsera si la Daniel. Daniel si prietenii sai erau slujitorii lui Nebucadnetar si ei trebuiau sa fie omorati. Dar Daniel se duse la imparat si spuse: "O, imparate, ai putea astepta pana maine? Poate ca maine voi putea sa-ti spun ce ai visat."
Imparatul cazu de acord. Atunci se intoarse Daniel la prietenii lui si le zise: "Unul singur stie ce a visat imparatul. Acela este Dumnezeu. Sa-i cerem lui Dumnezeu sa ne-o spuna." Prietenii facura intocmai. Si cand se facu noapte, Daniel visa visul pe care-l visase imparatul. Si Dumnezeu ii spuse si ce insemna visul.
Ce bucuros era Daniel! Ii mutumi lui Dumnezeu si fugi repede la imparat. Imparatul il intreba: "Poti sa-mi spui exact ce am visat?"
"Nu, imparate", zise Daniel, "eu nu ti-o pot spune. Nici un om n-o poate spune. Dar exista un Dumnezeu in cer, care stie totul. El mi-a spus ceea ce ai visat tu." Si apoi ii povesti visul.
Ii spuse: "O, imparate, ai vazut un chip mare de tot. El era asa de mare, ca te-ai speriat de el. Capul era din aur si pieptul din argint. Pantecele erau din cupru si fluierele picioarelor din fier, iar picioarele din fier amestecat cu lut. In apropiere era un deal. De pe deal se rostogoli o piatra si lovi picioarele chipului, iar acesta cazu si piatra il distruse. Nu mai ramase nimic din el. Si piatra se facu cat lumea intreaga de mare.
Iata visul tau, imparate. Si stii tu ce inseamna? Piatra a fost mai tare decat tot chipul. Asa este si Dumnezeu, mai tare decat toate imparatiile din lume. Aceasta inseamna visul tau."
Imparatul Nebucadnetar ramase foarte uimit. Acum isi aducea aminte ca visase intocmai.
El zise: "Oh, Daniele, ce puternic este Dumnezeul tau!"
Ii dadu lui Daniel tot felul de lucruri frumoase si scumpe. Hotari ca Daniel sa fie servitorul sau cel mai ales, stapanul tuturor servitorilor. Iar cei trei prieteni ai sai devenira si ei oameni de vaza.
Ei il iubeau pe Domnul si de aceea Domnul se ingriji de ei.
