Iacov locuia deci intr-o era indepartata si straina. El era servitor la unchiul sau; pazea oile si vacile.
Iacov ramase mult timp acolo. Munci cu sarguinta si avu si el oi, vaci si alte animale. Astfel deveni un om bogat. Dumnezeu veghea asupra lui.
Se casatori cu una din fiicele unchiului sau: Lea. Iar mai tarziu se casatori si cu cealalta fiica a unchiului sau, care se chema: Rahela. Si Dumnezeu le darui multi copii.
Trebuia oare sa ramana mereu in tara aceea straina?
Mama lui ii spusese: "Iti voi da de veste cand vei putea sa te intorci, cand Esau nu va mai fi maniat pe tine."
Dar nu primea nici o veste de la mama sa.
Iar intr-o zi Dumnezeu ii spuse lui Iacov: "Iacove, intoarce-te acuma in tara ta. Pleaca fara grija caci Eu voi merge cu tine. Voi veghea si mai departe asupra ta."
Atunci Iacov porni la drum impreuna cu nevestele sale, cu copiii sai, cu servitorii si cu servitoarele sale, cu vacile, cu camilele sale si cu tot ceea ce avea. Erau un sir lung de tot. Iacov mergea spre Canaan, exact cum Avraam mersese odata intr-acolo. Cel care plecase ca un biet fugar, se intorcea acum ca un om bogat, cu o multime de oameni si de animale care erau acum proprietatea lui. Dumnezeu veghease asupra lui. Unchiul sau nu era deloc bucuros ca Iacov pleca. Vroia sa-l retina la el, dar Domnul ii spuse: "Vai de tine daca nu-l lasi pe Iacov sa plece!"
La auzul acestora nu se mai impotrivi plecarii lui.
Calatoria era foarte lunga si obositoare. In cele din urma insa se apropie de tara in care locuise odinioara impreuna cu mama si cu tatal sau.
Lui Iacov insa i se facu teama, caci se gandea la tot ceea ce se intamplase odata. Isi aduse aminte cum fratele sau Esau se maniase de el si ca voise chiar sa-l omoare. Si de aceea fugise de acasa.
Se mai gandea oare Esau la aceasta? Mai era oare manios pe Iacov? Iacov dorea mult ca Esau sa fi uitat totul, caci Esau era puternic si voinic. Si daca va trebui sa lupte impotriva lui, precis ca Esau il va infrange.
Apoi Iacov se gandi: "Stiu eu ce am de facut. Voi trimite un sol la Esau spunandu-i ca as dori sa fiu iarasi prietenul sau."
Facu intocmai si trimise lui Esau un cadou frumos: oi grase, capre frumoase, camile mari si inca multe altele, formand o turma intreaga. Cativa servitori au dus toate aceste animale.
Dar cand se intoarsera servitorii, ii spusera lui Iacov: "Stapane, fii atent caci Esau este in urma noastra. El este bine inarmat si vine cu vreo patru sute de oameni puternici. Toti au spade cu care pot lovi si lanci cu care pot strapunge."
Iacov se sperie foarte tare. Ii fu asa o frica, ca nu putu dormi noaptea. Toti ceilalti dormeau, dar el statea afara in intuneric si se gandea: "Acum Esau vine sa ma pedepseasca si poate ca ne va omori pe toti." Apoi insa se gandi la Dumnezeu. Dumnezeu promisese defapt ca va veghea asupra lui Iacov.
Si Iacov zise: "O, Domnul meu, ajuta-ma! Tu mi-ai promis-o. Mi-e asa o frica de Esau."
Si deodata, dupa aceasta rugaciune, un inger aparu langa Iacov. Acesta statu toata noaptea langa Iacov. Si cand se facu dimineata, lui Iacov nu-i mai era frica.
Stia ca Esau nu-i mai putea face nimica. Si chiar in aceeasi zi ajunse si Esau. Pamantul se cutremura, caci Esau veni calare, impreuna cu servitorii sai. Nori de praf se ridicau in spatele lor. Spadele mari luceau in bataia soarelui. Toate acestea ar fi putut sa-l sperie, dar lui Iacov nu-i mai era frica. Se duse linistit in intampinarea lui Esau. Si apoi…
Esau se duse pana la Iacov, isi puse mainile sale puternice in jurul gatului sau si…ii dadu un sarut. El nu mai era suparat si era fericit ca-si revedea fratele.
Ce lucru minunat! Dumnezeu scosese mania din inima lui Esau. Apoi cei doi frati se asezara, unul langa altul in cort. Aveau atatea lucruri sa-si povesteasca! Si copiii au avut voie sa vina si sa-l sarute pe unchiul Esau. Era o zi asa de frumoasa!
Esau ii spuse lui Iacov ca mama Rebeca murise, dar ca tatal Isac mai traia, si ca era foarte fericit ca se intorcea acasa. Iar mai tarziu, cand Isac a murit, Iacov a locuit in cortul sau si era prietenul lui Dumnezeu.
