Tare ii placea lui Isus sa mearga in Betania. Betania era un satuc in apropierea Ierusalimului. Acolo locuiau niste prieteni de ai lui Isus.
Erau doua surori si un frate care locuiau impreuna. Ii chema: Maria, Marta si Lazar.
Ei erau fericit, ca Isus era prietenul lor; si tare se bucurau, ori de cate ori mergea Isus la ei.
Marta incepea sa fuga incolo si incoace ca sa faca ceva bun de mancare. Maria se aseza langa Isus si asculta cu atata sete ceea ce povestea El.
Adeseori zicea Isus: "Marto, vino si stai si tu cu noi. Nu lucra asa de mult cand sunt Eu aici. Nu e nevoie de aceasta." Si ce minunat era cand stateau, toti trei cu Isus!
Ei erau prieteni adevarati. Isus mergea deseori la ei. El iubea mult pe Maria, pe Marta si pe Lazar.
Intr-o zi insa, Lazar cazu grav bolnav. Era asa de bolnav, ca se credea ca va muri.
"Ah," zisera Marta si Maria, "de ar fi Isus aici! El ar putea cu siguranta sa-l vindece pe fratele nostru."
Dar Isus nu era acolo. El era tare departe, in partea cealalta a tarii. Daca ar fi stiut ca Lazar e bolnav, ar fi venit imediat.
Atunci Marta si Maria trimisera pe cineva la Isus. Acesta trebuia sa spuna: "Doamne Isuse, Lazar pe care-l iubesti tu este tare bolnav."
Omul merse toata ziua si in sfarsit ajunse la Isus si ii spuse: "Doamne Isuse, Lazar, pe care-l iubesti tu este tare bolnav."
Isus nu se sperie si nici nu se intrista. El raspunse linistit: "Aceasta boala nu va duce la moarte."
Aceasta era o veste minunata si omul se intoarse repede ca s-o spuna Martei si Mariei. Si totusi cand ajunse in casa lor la Betania, cele doua surori plangeau. De ce erau asa multi oameni in casa?
Omul spuse: "Domnul a spus: Aceasta boala nu va duce la moarte."
Ce veste ciudata era aceasta!
Nu va duce la moarte? - Dar Lazar era deja mort! Si chiar in ziua aceea urma sa fie ingropat, undeva intr-o groapa in munti. Si se va rostogoli o piatra mare in fata gropii.
Si atunci Maria si Marta nu vor mai avea nici un frate. Nu stiau ce sa mai faca de suparare. Stateau una langa alta si plangeau.
"Daca Isus ar fi fost aici," spunea Marta plangand in hohote.
"Da" plangea Maria, "nu s-ar fi intamplat un lucru ca acesta. Lazar n-ar fi murit."
Nu stia oare Isus ca Lazar era mort? Ba da, El o stia. El stia totul, dar mai ramase inca doua zile in tinutul acela al tarii.
Apoi le spuse ucenicilor: "Haideti sa mergem la Betania." Ucenicii ar fi preferat sa nu se duca acolo. Betania era foarte aproape de Ierusalim. Iar la Ierusalim locuiau oameni rai care voiau sa-i faca mult rau lui Isus.
Dar Isus spuse: "Lazar, prietenul nostru doarme. Si ma voi duce acolo ca sa-l trezesc."
Ucenicii nu intelegeau ce voia sa le spuna. Ei spusera: "Doamne, daca doarme se va face iarasi sanatos. E bine pentru un bolnav ca sa doarma."
Ei se gandeau: Atunci nici nu mai este nevoie ca sa facem asa o calatorie periculoasa.
Dar Domnul zise: "Lazar a murit. Si-mi pare bine ca n-am fost acolo. Caci acum veti vedea puterea lui Dumnezeu."
Pornira deci la drum si a doua zi ajunsera la Betania.
Si cine ii veni lui Isus in intampinare, cand acesta se apropie de casa prietenilor lui?
Era Marta. Oamenii ii spusera ca vine Isus.
Marta spuse plangand: "Doamne, daca ai fi fost aici, Lazar n-ar fi murit."
Isus ii spuse: "Fratele tau se va scula iarasi din mormant. Crede numai in mine, Marto."
Marta raspunse: "Da Doamne, eu cred ca Tu esti Mantuitorul, Fiul lui Dumnezeu."
Si deja nu mai era asa de trista.
Isus zise: "Du-te si cheam-o pe Maria."
Marta fugi acasa. Acolo erau multi oameni stransi laolalta, toti prieteni de-ai Martei si Mariei. Mersera acolo ca sa le imbarbateze pe cele doua surori.
Marta se duse la Maria si ii sopti: "Invatatorul este aici si te cheama."
Atunci Maria se duse afara. Si toti oamenii din casa se dusera dupa ea. Caci isi ziceau: "Maria merge precis la mormant. Haideti sa n-o lasam sa mearga singura."
Dar Maria se duse la Isus.
Planse cand il vazu. Cazu la picioarele Sale si striga ca si Marta: "Doamne, daca ai fi fost aici, Lazar n-ar fi murit."
Ce lucru trist!
Toti oamenii incepura sa planga. La toti le era mila de Maria si Marta. Dar Domnului Isus ii era si mai multa mila de ele.
Plangea si El.
Apoi intreba: "Unde este mormantul lui Lazar?"
Ele ii spusera: "Vino Doamne! Ti-l vom arata."
Astfel mersera impreuna la mormant. Isus zise: "Indepartati piatra."
Maria se sperie si spuse: "Doamne, ce vrei sa faci? E deja a patra zi..."
Dar Isus raspunse: "Crede doar in Mine, Mario, si vei vedea cat de puternic este Dumnezeu."
Cativa oameni dadura piatra aceea la o parte. Acum se putea vedea bine in gaura aceea intunecoasa.
Dar Isus se uita spre cer si vorbi cu Tatal Sau care locuieste in ceruri. El spuse: "Tata, iti multumesc, caci m-ai ascultat."
Apoi se uita in mormant si striga: "Lazar, iesi afara!" Era liniste deplina. Dar deodata oamenii auzira zgomot in mormantul intunecos. Si iata-l pe Lazar iesind afara!
Iesi afara, exact asa cum fusese ingropat, avand fasii de panza alba in jurul mainilor si picioarelor si o panza pe fata.
Oamenii se dadura speriati inapoi; caci aproape ca nu puteau crede ca omul care statea viu in fata lor, era cu adevarat Lazar. Nimeni nu intinse mana spre el. Isus zise: "Desfaceti-i panzele si lasati-l sa mearga."
Si ce bucurie mare pe Maria si Marta! Isi luara fratele, tinandu-l fiecare de brat si plecara impreuna spre casa. Timp de patru zile fusese Lazar mort. Timp de patru zile dormise asa de adanc, ca nimeni nu putuse sa-l trezeasca. Acum era iarasi viu.
Domnul Isus il trezise din somnul adanc al mortii. Iar oamenii care vazusera aceasta mare minune, stiau acuma cine era Isus: Fiul lui Dumnezeu, care poate reda viata chiar si celor morti.
