Era la miezul noptii.
Toata lumea dormea.
Doar Irod, imparatul cel rau nu putea sa doarma.
El se gandea fara incetare la magi.
Unde zaboveau acesti oameni? Ii astepta de atata timp, si tot nu veneau. Se tot gandea si la copil, la imparatul cel tanar care trebuia sa se fi nascut in Betleem. El voia cu orice pret sa gaseasca acest copil, si sa faca in asa fel ca sa nu devina niciodata imparat.
Era nerabdator sa-l omoare pe copil.
Dar imparatul cel rau nu putea sa-i faca nici un rau copilului.
Caci Dumnezeu veghea asupra lui.
Copilul Isus se afla tot la Betleem. Era in bratele Mariei si dormea linistit.
Iosif, sotul Mariei, dormea si el.
In timpul somnului avu un vis.
Vazu un inger frumos care ii spuse: "Iosife, ia copilul si pe mama sa si pleaca de aici, cat poti de repede. Du-te in Egipt si ramai acolo pana ce te voi chema din nou. Caci Irod va incerca cu orice pret sa omoare copilul."
Atunci Iosif se trezi. Era speriat de visul ciudat pe care il avusese. O trezi pe Maria si ii spuse ceea ce-i spusese ingerul. Ei intelesera ca era o veste de la Dumnezeu.
Si chiar in noaptea aceea fugira in lumea tacuta si intunecoasa.
Calatoria pana in Egipt era lunga.
Dar Maria, nu trebuia sa mai mearga pe jos, caci nu mai erau saraci. Mai stii tu, ce cadouri frumoase si scumpe primisera de la magii aceia care venisera de la rasarit? Printre cadouri era si o ladita plina cu aur. Cu acel aur cumparase Iosif un magar. Maria statea pe magar cu copilul Isus in brate. Si Iosif mergea langa ei, tinand magarul de o funie.
Si asa ajunsera in Egipt.
Acolo erau in siguranta.
Imparatul cel rau nu mai putea face copilului nici un rau.
Dar imparatul Irod nu stia nimic din toate acestea. El credea ca copilul se afla tot in Betleem.
Si tot mai astepta ca magii sa se intoarca.
Dar astepta degeaba. Nimeni nu venea.
Atunci isi pierdu rabdarea. Chema repede un servitor si ii spuse: "Du-te repede la Betleem si vezi unde intarzie magii."
Servitorul facu intocmai.
Dar, se intoarse repede si ii spuse lui Irod: "O, imparate, magii nu mai sunt acolo. S-au intors de mult timp in tara lor. Au plecat pe ascuns pe alt drum. N-au mai trecut prin Ierusalim."
La auzul acestor cuvinte, Irod se manie foarte tare. "M-au inselat," striga el. "L-au gasit pe tanarul imparat si n-au vrut sa mi-o spuna. Dar, eu il voi gasi cu siguranta."
Si apoi imparatul cel rau facu ceva ingrozitor.
Isi chema soldatii si le porunci: "Mergeti la Betleem, luati pe toti baietii care au mai putin de doi ani, si omorati-i." Dar si soldatii erau tot asa de rai ca si imparatul si facura ceea ce le poruncise el.
Imparatul cel rau, Irod, statea in palatul sau si credea ca copilul era mort. El zise: "Am castigat! micutul imparat nu mai exista. Acuma iarasi eu singur sunt imparat si voi si ramane pentru totdeauna." Dar copilul Isus nu era mort. El era foarte departe, in tara Egipt, impreuna cu Maria si Iosif. Ei trebuiau sa ramana acolo pana cand Iosif avea sa fie din nou instiintat de inger.
"Am castigat!" zicea Irod. "Voi putea ramane intotdeauna imparat."
Dar nu mai ramase mult timp imparat. La scurt timp se imbolnavi si nimeni nu putu sa-l ajute. Si astfel muri imparatul cel rau.
Si apoi?
Ce castigase el?
Dupa moartea lui Irod, ingerul se duse la Iosif, in Egipt, si ii spuse: "Te poti intoarce cu copilul in tara ta, caci Irod e mort."
Atunci Iosif si Maria pornira la drum si se intoarsera in tara lor. Nu se mai dusera la Betleem, ci in Nazaret, in micuta casa a lui Iosif. Iosif isi relua munca de dulgher. El trebuia sa castige bani pentru mancarea si imbracamintea familiei.
Maria vedea de casa si se ingrijea de copil.
Si nici unul din cei ce-l vedeau pe copilul Isus nu se gandeau ca el ar fi Mantuitorul.
Si totusi, intr-o zi Isus avea sa devina imparat si sa faca pe multi, multi oameni fericiti.
