Iuda mergea singur in intuneric.
El era suparat pe Isus.
Caci el crezuse ca Isus se va face imparat. Ori, Isus, spusese ca va muri.
De ce nu voia Isus sa se faca imparat? Ar fi fost asa de usor. Aproape toti oamenii erau de partea Lui.
Ce grozav ar fi fost daca Isus ar fi fost imparat!
Iuda fusese asa de sigur de aceasta. Si de aceea voise sa fie ucenicul lui Isus. Caci, daca Isus s-ar fi facut imparat, Iuda ar fi fost unul din cei mai de seama servitori. Ar fi avut haine scumpe si ar fi locuit intr-o casa mare.
O, cate lucruri ar fi avut Iuda, daca Isus ar fi fost imparat! El s-ar fi facut bogat. Dar Iuda nu castiga nimic pentru ca fusese ucenicul lui Isus.
Si de aceea Iuda nu mai voia sa fie ucenicul lui Isus. Acuma intelesese ca nu va primi nimica!
Iuda se gandi: "Am sa ma razbun pe Isus! Sunt suparat pe El! Ma voi duce la Ierusalim. Acolo locuiesc dusmanii care vor sa-l prinda. Ii voi ajuta sa-l prinda pe Isus. Poate ca voi primi ceva de la dusmanii Lui. Asa-i trebuie lui Isus. Ar fi trebuit sa ma asculte pe mine! Ar fie trebuit sa ma lase sa devin bogat!"
Isus fusese intotdeauna bun cu el.
Si iata ce mare rau voia sa-i faca Iuda lui Isus.
Ajunse la dusmanii lui Isus. Acestia erau preotii si fariseii. Le spuse: "Ce-mi veti da daca va voi ajuta sa-l prindeti pe Isus, fara ca oamenii sa observe?"
Ei promisera bani lui Iuda. Ii promisera treizeci de arginti. Banii zdranganeau asa de frumos! Straluceau asa de tare! Iuda iubea banii. Voia cu orice pret pe cei treizeci de arginti.
"Va voi chema cand il veti putea prinde in pace. Pana atunci voi ramane cu El ca si cum El tot ar mai fi invatatorul meu." Si apoi Iuda mincinosul, pleca in intuneric.
Se intoarse la Isus, facand pe prietenosul ca si cum nu s-ar fi intamplat nimica.
Dar il tradase pe Isus.
Si nu-si inchipuia ca Isus stia totul.
