Se spune ca, dupa ce Mantuitorul nostru a fost prins si dus la curtea lui Ana arhiereul, Maica Domnului a mers si ea in miez de noapte la casa acestuia sa afle ce se va intampla cu Fiul sau si sa se roage sa-i dea drumul caci nu are nici o vina. Slugile de la casa lui Ana nu au lasat-o sa intre, iar ea, deznadajduita de atatea rugaminti ramase fara raspuns, a plecat cu amar in suflet in Gradina de pe Muntele Maslinilor, unde si Domnul Se rugase. Aici, oprindu-se sub un maslin, a inceput sa planga de durere, pana ce s-au ivit zorii diminetii, iar soarele cu razele lui dulci parca voia sa o mangaie. Lacrimile ei cadeau printre firele de iarba si, luminate de razele soarelui, se transformau in floricele mici si albe, atat de gingase, ca niste cupe mici de clestar. Si acolo, in zorii zilei, i s-a aratat iarasi ingerul Gavriil, care-i vestise si Nasterea minunata a Domnului Iisus. Acesta i-a spus Fecioarei Maria:
-Nu te teme, de ce plangi?! Fiul meu trebuie sa patimeasca si chiar sa moara ca sa fie mantuit neamul omenesc. Bucura-te, insa, caci va invia si de sfanta Invierea Sa se vor bucura toti oamenii. El va sfarama portile iadului si toti cei morti vor invia si vor sta iarasi oamenii de vorba cu Dumnezeu, asa cum a stat odinioara Adam.
S-a bucurat Maica Domnului ascultandu-l, caci avea incredere in cuvintele sale, dar tot avea sufletul sfasiat de durere, asa cum l-ar avea orice mama care afla de chinul pe care il va indura fiul ei.
Si plecand ea din gradina, a luat in semn de aducere aminte un mic buchetel din florile mici si albe aparute prin minune din lacrimile sale, flori ce s-au numit lacramioare sau margaritar. Daca atunci cand Arhanghelul Gavriil i-a adus vestea minunata a Nasterii Mantuitorului i-a daruit o floare de crin, acum Maica Domnului primea lacramioarele, care seamana cu florile de crin, doar ca sunt mult mai mici si mai delicate, amintind de lacrimile si de durerea ei de mama.
Din acea vreme si pana astazi aceste flori mici si gingase, cu mirosul lor suav, infloresc intotdeauna in preajma Pastelui, inaintea Patimilor Domnului, ca sa aduca aminte tuturor de suferinta Maicii Domnului pentru Fiul ei, Mantuitorul nostru.
