Maria Magdalena statea la mormant si plangea.
Ea nu stia inca ca Isus inviase.
Celelalte femei o stiau, dar ea n-o stia inca. Ea se dusese doar inapoi la ucenici, in timp ce celelalte femei il vazusera pe Isus. Ea credea ca corpul Domnului fusese luat si pus in alta parte.
Si acum se duse iarasi la mormant ca sa-l caute. Dar unde ar putea sa-l gaseasca?
Ah, ce trista era, nu stia ce sa mai faca de suparare. Statea langa mormant si plangea. Se apleca si se uita inauntru. Acolo vazu doi oameni, imbracati in haine albe. Ei stateau in locul in care fusese corpul lui Isus. Erau doi ingeri, dar Maria nu stia aceasta.
Ingerii o intrebara: "Femeie de ce plangi asa?"
Maria suspina: "Pentru ca l-au luat pe Domnul meu si nu stiu unde l-au pus."
Maria se intoarse si iata ca vazu inca pe cineva, imbracat in haine albe. Era Isus, dar Maria nu-l recunoscuse, din cauza lacrimilor.
Isus o intreba: "De ce plangi? Pe cine cauti?"
Si Maria nu observase inca, ca era Isus, Cel care-i vorbea. Ea credea ca este gradinarul. De aceea suspina: "Ah, Doamne, l-ai luat tu? Spune-mi dar, unde l-ai dus?"
Atunci Isus spuse doar un singur cuvant. El zise: "Maria!"
Si deodata Maria Magdalena il recunoscu pe Domnul.
"Doamne Isuse. Dragul meu stapan," striga ea.
Si voi sa-l tina strans cu ambele maini, ca sa ramana intotdeauna cu ea.
Dar Isus ii spuse prietenos: "Nu ma tine strans, caci nu pot ramane aici. Ma voi duce la tatal meu in ceruri. Du-te la ucenicii mei si spune-le si lor."
Si Isus disparu dintr-o data.
Maria Magdalena nu mai era trista. Il avea iarasi pe Domnul ei iubit. Se duse repede la ucenici si striga: "L-am vazut pe Domnul Isus!" Si povesti tot ce-i spusese Isus.
Dar ucenicii nu puteau s-o creada inca.
