Isus plecase impreuna cu ucenicii sai de partea cealalta a lacului.
Mersera acolo cu barca lui Petru ca sa se odihneasca putin. Toti erau foarte obositi.
Dar oamenii vazusera ca Isus trecea lacul si se dusera sa-l intalneasca. Aveau cu ei bolnavi, care doreau ca Isus sa-i vindece.
Oamenii veneau cu multimea. Si in cele din urma se stransera cam cinci mii de oameni in jurul lui Isus! Ce sa fi facut Isus? Sa-i fi trimis pe toti de la el? Sa le fi spus: "Mergeti acasa, caci Eu sunt foarte obosit?" Isus n-a alungat niciodata pe nimeni, cand cineva a avut nevoie de El.
Se puse iarasi pe lucru. Vorbi cu oamenii; le spuse care era singurul mijloc de a fi fericit. Ii vindeca si pe toti bolnavii.
Dar incepu sa se faca seara. Soarele era deja gata sa apuna si peste putin timp se facea intuneric. Unde sa fi ramas toti acesti oameni? Unde sa fi gasit ceva de mancare. Caci acolo nu erau case. Acolo nu se putea cumpara nimic de mancare. Ar fi trebuit sa mearga o bucata buna pe jos ca sa fi gasit un sat sau un oras.
Oamenii nu se gandeau la mancare. Stateau linistiti in jurul lui Isus si il ascultau. S-ar fi putut spune, ca nici Isus nu se gandea la mancare.
Ucenicii insa se gandeau. Ei se dusera la Isus si ii zisera: "Spune oamenilor sa plece, ca sa mearga sa-si caute ceva de mancare."
Dar greseau, caci nu era nici un magazin prin apropiere. Si mai erau si multi oameni saraci printre ei, care nu aveau bani. Aveau ei oare sa ramana toata seara flamanzi? Domnul spuse ucenicilor: "Dati-le voi insusi sa manance." Ucenicii se uitara mirati la El. Trebuiau ei sa le dea tuturor acestor oameni de mancare? Era imposibil. Erau mult prea multi oameni acolo.
Isus insa le zise: "Ia vedeti daca este paine pe aici." Ucenicii intrebara in stanga si in dreapta si in cele din urma vazura un baiat care venea spre ei si care avea la el un cos cu cinci paini si doi pesti.
Dar nici vorba ca aceasta sa ajunga! Ucenicii se dusera la Isus si ii spusera: "Sunt doar cinci paini si doi pesti."
Isus raspunse: "Aduceti-mi-le incoace."
Ei facura intocmai. Baiatul era de acord cu aceasta.
Domnul zise: "Toti oamenii sa se aseze pe iarba."
Lua cele cinci painisoare si cei doi pestisori si le puse pe iarba in fata Lui. Privi spre cer si multumi Tatalui pentru paini si pentru pesti. Isi intinse mainile peste mancare si o binecuvanta. Si iata ca se facu o mare minune.
Isus lua painile si le rupse in bucati. Facu la fel si cu pestii. Puse bucatile intr-un cos. Umplu tot cosul, si inca unul, si inca unul si inca multe altele. Ucenicii dusera oamenilor cosurile.
Erau cosuri pline de paine si cosuri pline de peste. Oamenii mancara cat le dori inima. Dar, de unde venea aceasta mancare neasteptata?
Venea din mana Domnului nostru Isus Hristos.
El facuse aceasta minune mare.
Dupa ce oamenii mancasera destul, Isus le spuse ucenicilor: "Mergeti si strangeti toate faramiturile, caci n-are voie sa se piarda nimica. Sa nu risipiti niciodata painea."
Si ucenicii stransera tot ce mai ramasese.
Si cat mai ramasese?
Mai ramasesera douasprezece cosuri pline! Aceasta era mult mai mult decat avusesera la inceput. Si totusi oamenii care mancasera erau in numar foarte mare. Erau cam cinci mii. Si toti mancasera din belsug.
Oamenii aproape ca nu puteau crede ca Isus era asa de puternic. Ei zisera: "Isus poate face totul. El este Mantuitorul. Stiti ce ar trebui sa facem? Ar trebui sa-l facem imparat. Atunci ar locui intr-un palat frumos si ar alunga pe toti dusmanii nostri. Caci El poate cu siguranta sa invinga chiar si pe dusmanii nostri! Precis ca stie sa si lupte. O da, Isus, va fi imparatul nostru."
Isus insa, nu voia asa ceva. El nu voia sa fie un imparat razboinic.
El dorea sa fie imparat, dar mai tarziu, cand lucrarea sa se va fi sfarsit pe pamant.
Si nu un imparat care sa faca razboi, ci un imparat care sa aduca pace! Si nu un imparat care sa domneasca pe pamant, ci un imparat care sa domneasca in ceruri.
Atunci ii trimise pe toti oamenii de la El, pentru ca voiau sa-l faca imparat. Ii trimise si pe ucenici si le zise: "Intoarceti-va la barca si mergeti pe malul celalalt al lacului. Eu va voi ajunge din urma."
Ucenicii nu erau prea bucurosi, dar trebuiau sa-l asculte pe Domnul. Isus ramase singur.
Se facu intuneric si liniste.
Se facu noapte.
Atunci Isus se sui pe un munte si ingenunche.
Se ruga, vorbea cu Tatal sau din ceruri.
