Patru oameni mergeau pe drum. Ei duceau o patura. Pe patura era culcat un om.
Omul acesta nu putea merge. Nu putea nici macar sa miste picioarele. Si dealtfel nici mainile. El nu putea face nimic. Era paralizat.
Patura ii tinea loc de pat. Bietul om trebuia sa stea toata ziua culcat. Si cand se facea ora mesei, trebuia sa fie hranit ca un copil.
Dar faptul ca corpul sau era bolnav, nu era lucrul cel mai rau.
Si inima sa era bolnava.
De multe ori fusese neascultator fata de Dumnezeu. Si acum ii era frica de Dumnezeu. Se gandea ca Dumnezeu era suparat pe El si ca nu-i va ierta niciodata pacatele.
Dar in ziua aceea, Isus merse iarasi in orasul acela si cei patru prieteni il duceau pe bietul om la Isus.
Ei ii spuneau: "Doar Isus poate sa te ajute. El te va vindeca cu siguranta."
Dar Isus intrase intr-o casa. Si erau multi, cei care voiau sa intre cu el. Toata casa era plina. Si o multime de oameni stateau in fata usii si se impingeau ca sa intre in casa. Nimeni nu voia sa se dea la o parte.
Toti oameni voiau sa mearga la Isus. Cum oare poate sa ajunga cei patru oameni impreuna cu bolnavul lor pana la Isus?
Aveau oare sa se intoarca acasa si sa-l duca pe bolnav la patul lui?
Nu, asa ceva nu voiau sa faca!
Ei doreau sa-l duca pe prietenul lor la Isus.
Deodata le veni o idee. Pusera ceva la cale.
Pe peretele casei era o scara. Daca te urcai pe ea ajungeai pe acoperis. Era un acoperis drept pe care puteai merge ca pe o terasa obisnuita. Cei patru oameni s-au urcat pe scara cu multa grija, impreuna cu prietenul lor si l-au pus pe acoperis. Apoi facura o gaura in acoperis si se uitara prin ea inauntru.
Acum puteau sa vada in casa. Il vazura pe Domnul Isus. El era in casa si vorbea. Le povestea oamenilor ceva. Atunci cei patru oameni facura gaura si mai mare, ca prietenul lor sa poata trece prin ea. Apoi legara patru funii la cele patru capete ale paturii.
"Atentiune," strigara ei.
Si apoi il lasara usurel pe prietenul lor in jos. Tineau funiile din toate puterile lor si bolnavul aluneca incet de tot in jos. Mai jos, tot mai jos. Oamenii se dadura mirati la o parte. Si in cele din urma ajunse jos, in fata lui Isus.
Iata-l culcat in fata Domnului. Avea atatea de intrebat, dar nu indraznea sa spuna nimica. Se uita doar la Isus. Isus observa indata cat de nenorocit era omul acela. Ii vazu corpul bolnav, dar ii vazu si inima bolnava.
Atunci spuse: "Nu te teme, caci pacatele iti sunt iertate." Ce bucurie pe omul acela! Dumnezeu nu mai era suparat pe el. Inima sa bolnava era vindecata.
Si Isus mai zise: "Scoala-te, ia-ti patul si du-te la tine acasa."
Si iata ca si corpul omului fu vindecat. Incepu sa-si miste din nou mainile si picioarele. Devenise iarasi un om puternic si sanatos.
Se scula si-si puse patura pe umeri. Radea, canta si striga: "O, Doamne iti multumesc. Ce fericit sunt acuma!"
Oamenilor de acolo nu le venea sa creada. Isi ziceau unii altora: "N-am vazut inca niciodata asa o minune mare. Cat de puternic si de bun este Domnul!"
