Un om statea la marginea unui drum. Avea un palton pe el. Nu misca deloc. Dadea impresia ca dormea. Dar cand auzea pasi apropiindu-se, ridica putin capul si asculta. Si cand pasii erau aproape de tot, intindea mana si striga: "Dati-mi ceva, va rog frumos. Dati-mi un ban, ca sa pot sa-mi cumpar paine."
Dar nu se uita la oameni, nu-i putea vedea, caci era orb. Auzea pasii oamenilor, dar nu-i putea vedea. Auzea frunzele pomilor fosnind, dar nu le vedea crengile verzi. Simtea cateodata parfumul minunat al florilor, dar nu le vedea culorile frumoase. Totul era negru in fata ochilor lui. Locuia in intuneric si trebuia sa fie foarte atent pe unde mergea.
De lucrat nu putea sa lucreze. Cersitul era singurul lucru pe care-l putea face. De aceea mergea in fiecare zi pe marginea drumului, isi intindea mana si striga: "Ah, dati-mi ceva." Si asa reusea sa aiba in fiecare zi cativa banisori. Pe acest nenorocit il chema Bartimeu. De mult timp era orb. Si nimeni nu putea sa-i vindece ochii bolnavi. Doar Isus ar fi putut s-o faca. Dar Bartimeu nu-l intalnise inca niciodata pe Isus. El nu putea sa mearga, sa-l caute. El trebuia sa astepte la marginea drumului. Statea deci acolo si tragea cu urechea la pasii care se apropiau.
De cateva zile se apropiau multi pasi. Erau multi oameni care treceau pe acolo. Toti mergeau la Ierusalim, caci in curand avea sa fie o sarbatoare acolo; si anume pastele. Acolo voiau sa mearga toti oamenii.
Dar astazi, oamenii erau foarte numerosi pe strada. Trecea o gloata mare de oameni. Pamantul se cutremura. Si oamenii strigau foarte tare. Unii se impingeau. Cateodata il impingeau chiar si pe Bartimeau.
"Ce se intampla? Ce se intampla?" intreba Bartimeu. "De ce sunt asa de multi oamenii astazi?"
Cineva ii raspunse: "Cum nu stii? Domnul Isus va trece pe aici!"
"Isus?" si ce tare incepu sa bata inima lui Bartimeu! Poate ca Isus era foarte aproape de el. Poate ca ar auzi daca Bartimeu ar striga tare de tot.
Si Bartimeu incepu sa strige: "Doamne Isuse! Doamne Isuse, ai mila de mine!"
Oamenii care erau aproape de el, se maniara.
"Taci!" ii spusera ei, "Nu mai striga! Crezi tu ca Isus are timp de pierdut cu tine? El merge la Ierusalim, ca sa se faca imparat."
Dar Bartimeu nu se sinchisea de ce spuneau oamenii. Ei nu stiau ce insemna sa fi orb, si sa stai toata ziua la marginea drumului in intuneric! Striga si mai tare: "Doamne Isuse, ai mila de mine!"
Si Isus aude intotdeauna cand cineva il striga.
Se opri si zise: "Aduceti-l pe Bartimeu. Sta acolo la marginea drumului si ma striga."
Atunci oamenii strigara: "Bartimeu, vino la Isus!"
Bartimeu se ridica cat putu de repede, isi arunca paltonul si inainta. Tinand mainile intinse, se strecura printre oamenii, mergand spre Isus. Atunci auzi o voce plina de bunatate care il intreba: "Ce doresti Bartimee, ce vrei sa-ti fac?"
Era vocea lui Isus.
Bartimeu raspunse: "Doamne, vreau asa de mult sa vad iarasi." Isus zise: "Recapata-ti vederea! Tu ai crezut ca te pot vindecea si de aceea o voi face." Si deodata, Bartimeu putu sa vada iarasi. Vazu pomii verzi si cerul albastru. Vazu oamenii. Il vazu si pe Isus. Il vazu pe Domnul cel bun care il vindecase.
Cazu pe genunchi in fata lui Isus ca sa-i multumeasca. Si cand Isus pleca, se duse si Bartimeu cu El. El mergea in urma lui Isus, strigand si dansand de bucurie.
Acum nu mai era un biet nenorocit. Acum era un om vesel si puternic care nu mai avea nevoie sa cerseasca!
Isus a facut aceasta!
