A fost odata o oita, pe care o chema Mielusel. Mielusel locuia intr-un grajd, unde mai locuiau si alte oi, cam o suta la numar. Acestea erau multe oi, si anume o turma de oi.
Noaptea, usa grajdului era inchisa. Toate animalele dormeau in paiele care le tineau cald.
Si cand se facea dimineata, sosea pastorul cel bun. Deschidea usa grajdului si le striga pe fiecare pe nume: "Vino Balaie! Vino Bucalaie!"
Mai zicea si: "Vino Mielusel!"
Si toate oile isi cunosteau bine pastorul. Ele ii cunosteau vocea. Si toate ieseau afara.
Iar pastorul cel bun zicea: "Sa ramaneti intotdeauna aproape de mine!" Si apoi plecau impreuna.
Pastorul cel bun mergea inainte, iar ele dupa el. Mergeau pe langa prapastii adanci si peste munti inalti. Mergeau si pe poteci inguste. Si de multe ori drumul era periculos. Oile insa ramaneau aproape de pastor si totul mergea bine Ele nu se puteau pierde. Pastorul cunostea drumul cel bun. Si nu dupa mult timp ajungeau la pasune.
Acolo era minunat. Acolo crestea iarba manoasa. Iar oile puteau manca cat voiau. Dar n-aveau voie sa se indeparteze. Ca daca nu, pastorul le striga inapoi. El isi pazea bine oile.
Odata insa, Mielusel se indepartase putin de turma. O fiara salbatica se furisa spre el. Voia s-o prinda pe micuta oaie si s-o sfartece.
Dar pastorul cel bun o vazu indata. Fugi repede la Mielusel. Lui nu-i era frica de fiara salbatica. O alunga cu batul sau.
Apoi ii zise lui Mielusel: "Ramai mereu aproape de mine, caci cu mine vei fi intotdeauna la adapost."
Dar Mielusel era o oita fara minte si neascultatoare. Tare repede uita fiara salbatica si se gandi: "Eu pot singura sa am grija de mine. Sunt destul de mare." Si oita se indeparta iarasi. Ea pleca pe drumurile alese de ea. Nici nu se mai gandi la turma. Si asa se indeparta tot mai mult de turma si de pastorul cel bun.
Apoi se facu seara. Mielusel vru sa se intoarca la turma. Le cauta pe celelalte oi, dar nu le mai gasi nicaieri. Striga foarte tare, dar nu primi nici un raspuns. Atunci, incepu sa i se faca tare frica lui Mielusel. Caci acum era singur pe toata campia intunecata. Si nu-l gasea nicaieri pe bunul pastor. O, ce rau ii paru acum de ceea ce facuse. El se gandea: "De nu m-as fi indepartat de bunul pastor!"
Fugi incolo si incoace, dar se facuse intuneric de tot. Pe camp erau multe gropi. Mielusel nu mai vedea pe unde mergea. Si deodata, buff! Cazu intr-o groapa.
Acum zacea acolo. Plangea si scancea. Se lovise asa de tare la picior!
Mielusel incerca sa se ridice, dar nu putu. Striga tare de tot: "Ajutor! Ajutati-ma!" Dar nu-l mai auzea nimeni. Saracul Mielusel! Nu se va mai intoarce oare niciodata la pastorul cel bun?
Bunul pastor ajunsese deja in sat cu turma sa. Era la grajd si lasa oile sa intre inauntru.
Le numara: una, doua, trei, patru... douazeci... saizeci... nouazeci si noua, o suta! Nu, nu erau o suta. Lipsea o oita. Si atunci isi dadu imediat seama, ca Mielusel nu era acolo.
Pastorul cel bun tare se mai intrista. Caci tare mult il iubea pe Mieluselul neascultator. Si desi era foarte obosit dupa o zi asa de lunga, in loc sa se duca acasa, sa se odihneasca, se duse imediat inapoi. Se duse inapoi pe campul cel intunecat ca sa-si caute oita pierduta. Mergea tot inainte, cateodata se oprea si striga: "Mielusel!"
Si deodata auzi ceva!
O voce subtire raspundea.
Bunul pastor fugi intr-acolo. Si in sfarsit vazu oita care fusese pierduta. Era o pata mica, alba in intuneric.
Ce fericit era pastorul acuma! Lua micutul animal in bratele sale puternice si il duse acasa, prin intuneric. Mielusel isi rezema capusorul pe pieptul bunului pastor, si se gandi: "Acuma sunt la adapost. Pastorul cel bun vegheaza asupra mea. Preaiubitul meu pastor, niciodata nu voi mai fugi de la el! De acuma incolo voi fi intotdeauna ascultator!"
Ajunsera la grajd. Pastorul cel bun il aseza pe Mielusel pe paie. Ii potoli setea cu apa. Ii pansa piciorusul lovit si de-abia dupa aceea pleca sa manance, sa bea si sa se odihneasca si el.
Si ce fericit era ca-si gasise oita pierduta!
Asa-i, ca asta-i o poveste fmmoasa? Este o poveste pe care a povestit-o Domnul Isus. Si cand a povestit-o, El a mai zis: "Eu sunt pastorul cel bun!" intelegi tu aceasta?
El este pastorul cel bun, iar noi suntem oile Sale. Toti oamenii si toti copiii care-l iubesc, sunt oile Sale. Pastorul cel bun are grija de noi si ne ocroteste. Si atunci cand suntem neascultatori si cand ne indepartam de El, El ne cauta iarasi. Si ce se bucura cand isi regaseste oaia pierduta.
Pastorul nostru cel bun!
Sa ramanem intotdeauna aproape de El.
Aproape de El suntem intotdeauna la adapost.
Aproape de El totul este bine.
