In lerusalim locuia un om pe care il chema Pavel.
Intr-o zi el pleca intr-o calatorie. Se duse intr-un oras mare, care se numea Damasc.
Isi lua si servitori cu el. Mai lua si franghii cu el. Cu franghiile acelea avea de gand sa lege pe barbati si pe femei din Damasc, sa-i taraie pana la Ierusalim si acolo sa-i arunce in temnita!
Pavel se gandea ca barbatii si femeile acelea o meritau pentru ca-i ascultasera pe ucenicii lui Isus. Si ei insusi, il iubeau acuma pe Isus.
Si asa ceva nu avea voie sa se intample. Preotii o interzisera. Acela care indraznea sa-l iubeasca pe Isus, trebuia sa fie pedepsit.
Caci Isus spusese, ca era Fiul lui Dumnezeu.
"Isus este un mincinos," spusera preotii. De aceea il omorasera.
Si ucenicii sai erau mincinosi. Caci ei povestesc, ca Isus a inviat din morti si ca acuma este in cer. Si ei trebuie sa fie pedepsiti, impreuna cu toti oamenii care indraznesc sa-i asculte.
"Asteptati numai, ca va prind eu," se gandea Pavel. "Va voi baga in inchisoare. Si va voi bate, pana ce nu veti mai vrea sa auziti nimica de Isus al vostru. Asa trebuie sa fie. Dumnezeu va fi multumit de aceasta. Dumnezeu va vedea ca-i sunt un servitor bun."
Pavel se credea cu adevarat un bun servitor de al lui Dumnezeu.
Si de aceea isi dadea toata silinta ca sa-i prinda pe bietii oameni. El ii ajuta pe preotii aceia rai. Caci dorea mult sa fie un bun servitor de-al lui Dumnezeu. Se gasea deci in drum spre Damasc. Caci auzise ca acolo erau multi oameni care-l iubeau pe Isus.
Voia el sa le arate lor!
Nu aveau voie sa faca ceea ce au interzis preotii!
Nu aveau voie sa spuna ca Isus era Fiul lui Dumnezeu.
Pavel se apropia de Damasc. Vedea deja orasul in departare. Dar iata ca se intampla o mare minune!
Isus ii arata lui Pavel, ca nu era un bun servitor de-al lui Dumnezeu!
Deodata veni peste Pavel si peste servitorii sai, o lumina din cer. Lumina fu asa de puternica, ca Pavel isi puse mana la ochi si cazu speriat pe jos.
Atunci auzi o voce care-i spunea: "De ce-mi faci intotdeauna rau? De ce-i urmaresti pe ucenicii Mei?"
Pavel intreba cu vocea tremuranda: "Cine esti tu Doamne?"
Vocea raspunse: "Eu sunt Isus, caruia tu vrei sa-i faci rau! Isus? Era aceea vocea lui Isus? Era El totusi Fiul lui Dumnezeu?"
Pavel intreba plin de frica: "Doamne, ce trebuie sa fac?" Si Isus ii spuse: "Du-te in oras si acolo iti voi spune ce trebuie sa faci."
Si apoi lumina disparu. Pavel se ridica. Incerca sa-si deschida ochii, dar totul ramase intuneric in jurul lui. Nu mai putea vedea. Era orb.
Servitorii sai il luara de mana si il dusera la Damasc. Il dusera in casa unui prieten de-al sau. Statea acolo acuma si se gandea: "Ce rau am fost totusi! Credeam ca eram un servitor de-al lui Dumnezeu, dar eram un dusman de-al Lui."
I se aduse de baut si de mancat, dar nu voi sa manance nimica. Timp de trei zile nu putu nici sa bea si nici sa manance nimica. Era mult prea trist. Se gandea mereu la rautatea sa cea mare! Se gandi mult si la Isus. Atunci incepu sa se roage: "Doamne imi pare asa de rau de ceea ce am facut! Iarta-ma! Nu stiam ca eram asa de rau. Fa din mine un servitor bun."
Si dupa trei zile, iata ca veni la el un om batran. Il chema Anania si il iubea mult pe Domnul.
Batranul puse mainile pe capul lui Pavel si spuse: "Pavele, iubitul meu frate, Isus m-a trimis la tine. Iti vei recapata vederea si vei deveni un servitor de-al Domnului."
Si deodata cazura ca niste solzi negri de pe ochii lui Pavel.
Isi recapata vederea. Se scula si zise: "As dori sa fiu botezat. Si eu vreau sa fiu un ucenic de-al lui Isus." Si asa se intampla.
Si de atunci stia Pavel cu siguranta, ca Dumnezeu ii iertase pacatele.
El se gandea: "Acum vreau sa-mi dau toata silinta ca sa fiu un servitor bun de-al lui Dumnezeu. Si un bun servitor de-al Domnului."
Pavel mai ramase cateva zile in Damasc, impreuna cu Anania si cu ceilalti ucenici.
El incepu sa le povesteasca oamenilor, ca Isus era totusi Fiul lui Dumnezeu. Si ca numai El singur ii poate face pe oameni fericiti.
Oamenii ziceau: "Nu este acesta, acel Pavel care venea sa-i inchida pe ucenici? Si acum el insusi este un ucenic?" Ei erau foarte mirati.
Dar in Damasc erau si preoti rai. Ei ziceau: "Il vom prinde noi pe Pavel." Si il pandira ca sa-l prinda.
Dar Pavel pleca pe ascuns. Se duse mai intai la Ierusalim si apoi in lumea cea mare. Si peste tot pe unde mergea, le povestea oamenilor despre Isus.
