La marginea lacului era o barca.
Si de-a lungul apei mergeau sapte oameni. Erau sapte dintre ucenicii lui Isus. Si Petru era cu ei.
Isus le spusese sa mearga din nou in Galilea, caci acolo li se va infatisa iarasi. Ei il asteptau deci pe Domnul.
Barca lui Petru, in care fusese de atatea ori, era trasa la mal. S-ar fi putut spune ca-l astepta pe Petru.
"Ma voi duce la pescuit," zise Petru.
"Mergem si noi cu tine," spusera ceilalti.
Atunci se urcara toti sapte in barca si plecara in larg. Se facea deja seara. Aruncara mreaja in apa si pescuira toata noaptea, dar nu prinsera nimica.
Si cand se facu dimineata, se apropiara iarasi de malul apei.
Atunci auzira o voce care-i chema. La marginea apei statea un om imbracat in alb. Ucenicii de-abia putura sa-l vada, caci inca mai era intuneric. Era inca foarte devreme. Dar auzira bine ceea ce le spunea vocea.
"Aveti ceva de mancare?" striga omul
"Nu," raspunsera ei.
"Aruncati plasa de partea cealalta a barcii," striga omul, "caci atunci veti prinde peste."
Facura exact dupa cum le spusese strainul. Scoasera plasa din apa si o aruncara de partea cealalta a barcii. Apoi vaslira putin si trasera iarasi plasa afara...
Voira s-o traga afara, dar nu putura, asa de multi pesti erau in ea.
Si ce se bucurara ucenicii. Omul avusese dreptate. Dar cine era omul acela? Ioan fu primul care isi dadu seama. Ii spuse lui Petru: "E Domnul!"
Bineanteles ca era Domnul! Atunci Petru nu mai putea astepta, sari in apa si inota pana la malul apei.
Petru voia sa fie langa Domnul.
Ceilalti ucenici ramasera in barca si vaslira pana la mal. Il vazura pe Domnul, stand langa un foc. Deasupra focului erau deja pesti, care se prajeau. Era si paine. Isus isi astepta ucenicii. El pregatise totul pentru ei.
Isus zise: "Aduceti cativa din pestii, pe care i-ati prins voi."
Petru aduse cativa pesti. Trase plasa la mal si numara pestii pe care-i prinsesera. Erau o suta cincizeci si trei de pesti mari. Si totusi plasa nu se rupse. Era o minune.
Petrecura o dimineata minunata la malul lacului. Isus si ucenicii Sai se asezara intr-un cerc in jurul focului. Lua painea si o imparti. Le dadu si peste sa manance. Ucenicii se uitau in liniste si ingandurati la stapanul lor. Gaseau ca era minunat, ca se afla iarasi in mijlocul lor.
Dar Petru era tulburat si se gandea: "Am fost asa de rau. Voi putea oare sa mai fac opera aceea frumoasa, pe care ne-a incredintat-o Domnul? Voi mai putea oare merge in lume ca sa-i fac pe oameni fericiti? sunt eu oare un servitor de-al lui Isus?"
Ceilalti ucenici se intrebau: "Mai face oare Petru parte din grupul nostru?"
Da, el care facuse un lucru asa de urat! Se lepadase de trei ori de Domnul. De trei ori spusese ca nu-l cunostea pe Isus!
Si dupa ce terminara de mancat, Isus zise: "Petre, ma iubesti tu mai mult decat ceilalti ucenici?"
Petru se sperie.
Da, altadata spusese ca-l iubeste pe domnul mai mult decat ceilalti ucenici.
"Chiar daca toti te vor parasi, eu nu Te voi parasi niciodata. Eu voi lupta pentru Tine. Voi muri pentru Tine!"
Petru spusese toate acestea, dar acuma nu mai indraznea sa zica nimica. Ii era rusine.
Si cu toate acestea, il iubea mult pe Isus.
Si Isus o stia bine.
Petru raspunse incet de tot: "Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc."
Isus zise: "Atunci poti fi servitorul Meu."
Cateva clipe se facu liniste. Apoi Isus il intreba iarasi: "Petre, ma iubesti?"
Petru se intrista. Isus nu-l credea? E adevarat ca mintise asa de urat!
Petru raspunse: "Doamne, Tu stii bine ca Te iubesc."
Si Isus spuse: "Atunci ai voie sa fi servitorul Meu."
Si iar se facu liniste.
Si apoi intreba Isus pentru a treia oara: "Petre, ma iubesti tu cu adevarat?"
Petru mintise de trei ori, zicand de trei ori ca nu-l cunostea pe Domnul. Acuma trebuia sa spuna tot de trei ori ca-l iubea mult pe Isus. Petru spuse printre suspine: "Doamne, Tu stii toate. Tu stii deci, ca Te iubesc."
Isus spuse: "Atunci ai voie sa fi servitorul Meu si sa mergi in lume ca sa indeplinesti opera Mea."
Apoi mai spuse: "Altadata Petre, faceai ce voiai tu, dar acuma va trebui sa faci ce vreau Eu sa faci."
Si totul era iarasi ca mai inainte. Ucenicii stiau acuma ca Petru facea parte din grupul lor, si ca Domnul ii iertase totul.
