Isus strabatea tara, impreuna cu ucenicii sai. Peste tot pe unde intalneau oameni necajiti, Isus ii facea iarasi fericiti. Cateodata vedea oameni tristi pentru ca nu mai puteau merge. Picioarele lor erau bolnave. Atunci Domnul ii lua de mana si ii punea sa stea pe picioarele lor. Si erau indata vindecati. Puteau merge si sari din nou. Ce bucurie pe ei! Cateodata mergea la Isus cate unul care era trist pentru ca nu vedea. Avea ochii bolnavi. Era orb. Si trebuia sa traiasca intotdeauna in intuneric. Atunci Domnul Isus intinse mana Sa peste ochii sai bolnavi si deodata ochii sai se insanatosira. Omul putu sa vada iarasi. Ce bucurie pe el acuma!
Dar majoritatea oamenilor, erau tristi pentru ca inima lor era bolnava. Inima lor era rea. Aveau atatea pacate in ea. Facusera atatea rele. Si acuma le era frica, ca Dumnezeu ii va pedepsi si ca nu aveau voie sa mearga in imparatia Cerurilor.
Si pe astfel de oameni ii facea Isus fericiti. El le povestea ca Dumnezeu ii iubeste si ca ii iubeste si pe pacatosi. Si le mai spunea: "Voi face in asa fel ca sa puteti ajunge in cer, in ciuda tuturor relelor pe care le-ati facut. Trebuie insa sa va para rau de cele ce ati facut si sa-l iubiti cu adevarat pe Dumnezeu."
Aceasta era o veste buna pentru oameni. Cine auzea cuvintele Sale, nu mai putea fi trist.
Domnul Isus zicea: "Veniti la Mine, voi toti cei truditi si impovarati, caci Eu va voi da odihna."
Atunci oamenii, mergeau la El in numar tot mai mare. Ei toti doreau sa auda vestea cea buna.
Cateodata mergeau sute si chiar mii de oameni sa-l asculte pe Isus.
Intr-o zi cand Isus merse iarasi la malul marii, Petru se gandi: "Ma voi duce sa mai pescuiesc ceva."
Barca sa ramasese la mal. Si cand se facu seara, se urca in barca impreuna cu fratele sau si se dusera in larg. Aruncara mreaja in apa si asteptara toata noaptea. Caci noaptea este momentul cel mai prielnic pentru pescuit. Dar cand se facu dimineata, inca nu pescuisera nimica. Atunci se dusera inapoi la mal si incepura sa-si curete mrejele, pline de plante de mare si de scoici.
Domnul Isus se apropia de ei, iar dupa El venea o multime mare de oameni. Isus se opri pe tarmul marii ca sa le vorbeasca. Si sa le aduca vestea cea buna, ca Dumnezeu ii iubeste pe oameni.
Toti oamenii voiau sa stea in apropierea lui Isus. Toti se inghesuiau ca sa ajunga in fata.
Atunci, Isus se urca in barca lui Petru si ii spuse: "Vrei sa indepartezi putin barca de mal, Petre?"
Petru indeplini cu placere dorinta stapanului sau.
Astfel toti il puteau vedea si auzi bine, pe Domnul. Si toti stateau linistiti pe malul marii si Il ascultau.
Si cand se facu amiaza, oamenii se intoarsera la ei acasa. Era cald. Soarele ardea pe cer.
Atunci Domnul Isus ii spuse lui Petru: "Mergi in largul marii si arunca-ti mreaja in apa! Caci vei prinde pesti." Petru insa se uita mirat la El. Acuma? Ziua in amiaza mare? Acesta nu era momentul prielnic pentru pescuit.
Petru zise: "Stapane, am stat toata noaptea, si n-am prins nimica."
Dar, deodata isi aduse aminte ca era Domnul cel care-i vorbea. Si de aceea zise: "Pentru ca Tu o zici o voi face." Apoi conduse barca in largul marii si mai aruncara odata mreaja acolo. Apoi asteptara catva timp. Petru se gandea: "Acuma sa se prinda pesti in plasa? Este imposibil."
Dar se insela! Caci, cand au vrut sa traga plasa in barca, nu putura s-o faca, asa de grea era. Era asa de plina de pesti, ca se rupse. Cum vor ajunge sa puna toti acesti pesti in barca? Spre fericire, Iacov si Ioan erau in apropiere cu barca lor. Petru si fratele lui ii chemara repede. Toti trasera plasa din apa si aruncara pestii, in barci. Cele doua barci se umplusera asa de tare cu peste ca erau mai, mai sa se scufunde.
Cand vazu Petru aceasta, tare se rusina. Caci se gandise ca nu va prinde nimica. El nu-l crezuse pe Domnul Isus.
"Ce rau sunt," se gandi Petru. "Cat de intelept si de puternic este Domnul Isus! Eu sunt prea rau ca sa pot fi prietenul sau."
Atunci cazu in genunchi si zise: "Ah, Doamne, indeparteaza-te de la mine! Lasa-ma singur, caci sunt un pacatos."
Dar Isus ii raspunse prietenos: "Linisteste-te Petre, tu vei fi totusi ucenicul meu. Tu vei invata sa-i faci pe oameni fericiti."
Atunci, Petru il iubi si mai mult pe Domnul.
