Cand l-au prins soldatii pe Isus, ucenicii se imprastiara. Le era tare frica, ca soldatii ii vor prinde si pe ei. De aceea disparura in intuneric.
Doar Petru si Ioan mersera pe ascuns dupa soldati.
Voiau sa stie unde-l duceau pe Isus.
Atunci vazura ca fu dus in casa cea mare. In casa mai marelui preot.
Atunci Petru nu indrazni sa mearga mai departe. Doar Ioan intra in curtea casei. El cunostea pe una din servitoarele marelui preot.
Ioan batu la usa si zise: "Pot sa intru impreuna cu prietenul meu?" Servitoarea zise, "da."
Asa ajunse si Petru in casa mai marelui preot.
Dar lui Petru ii era frica.
El se gandea: "E periculos ca sunt aici. Aceasta este casa dusmanilor nostri. Daca vor afla ca sunt ucenicul lui Isus ma vor prinde si pe mine."
De ce se uita servitoarea asa la el?
Petru trecu repede pe langa ea. Ajunse in curte. Acolo ardea un foc in intuneric. Soldatii stateau in jurul focului si se incalzeau. Petru se apropie de foc si se aseza langa ei. El se uita la Isus. Il putea vedea bine de acolo. Isus era intr-o sala mare, cu mainile legate, in fata preotilor de seama, asezati in jurul Lui.
Dar iata ca se apropie servitoarea si se aseza si ea langa foc. Se uita la Petru si zise: "Nu esti si tu ucenicul lui Isus?" Petru se sperie si se gandi: "Trebuie sa mint, ca daca nu, soldatii ma vor prinde."
El raspunse: "Ucenicul lui Isus? Da de unde, nici macar nu-l cunosc pe omul acela."
Era prima data cand se lepada de stapanul sau!
Atunci i se facu si mai mare frica lui Petru. El se gandi: "Trebuie sa plec cat mai repede din casa aceasta. E mult prea periculos sa mai stau aici."
Se duse la usa.
Dar acolo statea chiar servitoarea aceea si vorbea cu niste oameni. Cand se apropie Petru de ei, ea le spuse celorlalti oameni: "Omul acesta este unul din ucenicii lui Isus."
Petru tare se sperie. El spuse: "Ba nu, nu-i adevarat. Nu-l cunosc pe Isus."
Petru se lepada pentru a doua oara de Isus.
Acum Petru nu mai indrazni sa plece. El se gandi: "Ma vor recunoaste si ma vor prinde la iesire. Casa este bine pazita."
Ii era tare frica. Se duse iarasi la foc si se aseza langa soldati. Se uita la Isus si vazu cum era batut si cum isi bateau joc de El.
"Daca ma vor prinde, precis ca ma vor bate si pe mine," se gandi Petru. Si deodata, un soldat ii spuse: "Ia spune, nu esti si tu cumva unul din ucenicii Sai?"
"Nu," se grabi Petru sa raspunda.
Dar toti se uitau la el. Un alt soldat zise: "Ba da, te-am vazut in gradina, noaptea aceasta." Petru striga: "Nu-i adevarat! Nu-l cunosc pe omul acela. Nu sunt ucenicul Sau." Si se jura, ca toti oamenii sa-l creada, ca el nu era unul din ucenicii lui Isus.
Era pentru a treia oara, ca se lepada de Isus.
Atunci cocosul canta. - Petru il auzi.
Ce spusese Isus?
"Inainte ca cocosul sa cante, tu te vei fi lepadat de trei ori de Mine."
Petru isi aduse aminte de cuvintele sale.
El raspunse: "Nu, nu voi face niciodata una ca aceasta!" Si totusi o facuse.
Tare se rusina. Se uita speriat la Isus.
El era departe, in camera de judecata, cu dusmanii Sai. Dar El stia bine ca Petru era in curte. El stia si ce se intamplase.
Isus se intoarse si se uita la Petru.
Petru nu se mai putu abtine.
Privirea lui Isus, plina de tristete il patrunse pana in adancul inimii. Se scula si pleca in intuneric. Si planse amarnic, de parere de rau.
"O, stapane, ce am facut! Credeam ca sunt cel mai bun dintre toti ucenicii si iata ca sunt cel mai rau! O, mult iubitul meu Isus, iarta-ma!"
Oare l-o fi iertat Domnul pe Petru?
