Ai vazut tu vreodata marea? Aceasta este o apa mare de tot. Este asa de mare, ca nu o poti cuprinde cu ochii. Si poti merge cu vaporul pe ea. Valurile vuiesc. Si se dau de-a dura la mal. Este asa de placut sa stai pe malul marii. Odata se plimba si Isus pe malul marii. Si deodata vazu o barca. Aceasta plutea aproape de tarm. In ea se gaseau doi oameni, ei erau doi frati. Ii chema Petru si Andrei. Ei erau pescari.
Ei aveau o plasa mare pe care o aruncau in apa. Cu aceasta prindeau pesti. Se numea plasa de pescuit. Munca aceasta era foarte placuta.
Isus se opri si se uita la pescari. Si pescarii se uitara la El. Tare se bucurara, cand il vazura pe Isus, caci il cunosteau.
Isus zise: "Veniti cu mine, caci va voi invata ceva si mai frumos. Va voi invata sa-i faceti pe oameni veseli si fericiti. Haideti, voi veti fi prietenii si ucenicii mei si veti putea ramane totdeauna cu mine." Cei doi oameni raspunsera: "Da, Doamne, mergem cu placere."
Ei lasara barca si plasele la malul marii si plecara.
Ceva mai departe era o alta barca. Aceasta era la mal. In ea erau o multime de oameni, care erau ocupati cu carpitul plaselor. Caci acestea se rupeau de multe ori la pescuit. Era si un om batran printre ei, a caruia era barca. Si mai erau inca doi tineri. Acestia erau fii lui. Pe unul il chema Iacov, iar pe celalalt Ioan.
Nu era vorba de Ioan botezatorul, ci de un alt Ioan. Si mai erau si niste servitori cu ei in barca. Si ei ajutau la treaba. Dar, iata ca Isus trecu pe acolo.
Il striga pe Iacov si pe Ioan: "Veniti, fiti si voi ucenicii mei." Si ei plecara imediat.
Tatal lor si servitorii, puteau sa continue singuri treaba.
Isus avea acum patru ucenici. Si astfel chema Isus mai multi barbati la el, care aveau sa devina ucenicii sai. In cele din urma, avu doisprezece. Doisprezece prieteni, care voiau sa ramana mereu cu El. Si ei toti voiau sa invete opera frumoasa, de a face pe oameni bucurosi si fericiti. Mersera cu Isus prin toata tara si il iubira tare mult. Voiau cu orice pret sa fie prietenii Lui.
