Nu dau sfaturi pentru ca nu imi place sa fiu bombardata cu sfaturi. Povestesc in schimb experienta mea pentru ca imi place sa aud si povestile altora.
Cui ii plac sfaturile? Mai ales acelea care nu sunt tocmai pe placul urechilor? Din copilarie pana la maturitate primim sfaturi peste sfaturi. Pe unele le cautam chiar noi, pe altele le furam intamplator din mers, dar pe cele mai multe le primim involuntar, ca pe niste furtuni de nisip. Sfaturile pot crea disconfort participantilor la discutie daca sunt "daruite" insistent si agresiv. Cu totii avem rude care "stiu ele mai bine" sau cunostinte care agaseaza cu "asculta-ma pe mine, fa cum iti spun!"
Chiar daca suntem la inceput de drum, in familie sau in cariera, si cautam cat mai multe informatii indrumatoare, discutiile in care unii imbraca haina atotstiutorilor nu sunt deloc placute. Daca mai adaugam si situatiile in care sfatuitorii revin sa verifice daca "ai facut cum ti-au spus", atunci placerea conversatiei sau a companiei se prabuseste ireversibil. In schimb, daca cei apropiati inlocuiesc sfaturile cu povestea experientei lor (fie ea si subiectiv nuantata) ne permit noua sa maceram informatia si sa extragem doar acele concluzii care ni se potrivesc la momentul respectiv.
Sa luam doua exemple:
1. "hai sa-ti spun cum am trecut eu de prima luna cu bebelusul"
2. "sa nu cumva sa inveti copilul in brate!"
Daca prima fraza creeaza interes ascultatorului, cea de-a doua tranteste o bariera emotionala intre interlocutori. Nu de putine ori m-am intalnit ca tanara mama cu astfel de situatii. In locul sfaturilor imperative de genul "sa nu faci asa!" mi-ar fi placut sa aud experiente personale ale celor din jurul meu din care sa extrag ulterior exemple de "asa voi face si eu"/ "asa nu voi face".
Cand sfaturile "de bine" fac mai mult rau
La inceput, sfaturile primite despre cum sa imi cresc copilul m-au debusolat pentru ca mi-au slabit increderea in propriul instinct matern. Pe parcurs, avand sustinerea omului alaturi de care am ales sa imi fac o familie, mi-am consolidat siguranta ca deciziile cele mai bune sunt cele care ni se potrivesc noua cel mai bine.
Ca un zambet de final, desi nu-mi plac sfaturile si sfatuitorii, am totusi o lista de indrumari ( :) suna mult mai bland) pe care am completat-o de-a lungul timpului si care s-a dovedit a-mi fi mie benefica:
• "ai incredere in instinctul tau!" - din partea sotului
• "asculta ce iti transmite copilul, el te va ajuta sa iei cea mai buna decizie in ceea ce il priveste!" - din partea unei prietene
• "ai incredere in propriul corp!" - din partea medicului ginecolog
• "nu exista reguli, grafice sau retete magice, fiecare familie e unica!" - din partea consultantului in alaptare si nutritive
• "nu-ti judeca parintii!" - din partea tatalui
• "unii oameni nu se schimba, daca poti accepta-i asa!" - din partea mamei
• "tine-ma in brate!" - din partea fiicei mele.
Catinca este mamica, blogger si farmacist si scrie povesti despre castelul ei pe catincavlad.ro. O gasesti si pe Facebook Catinca Vlad.
