Am citit multe despre diversificare si am ascultat pareri diferite ale medicilor. Am trecut deja printr-o experienta cu primul copil si acum la al doilea inca imi pun o mie de intrebari. Sunt sigura ca si tu simti ca faci greseli.
Inceperea diversificarii e o etapa destul de dificila pentru noi, parintii. Ne pregatim cateva luni pentru acest moment, ne facem planuri si liste si ne propunem sa fie totul ca la carte. Iar cand incepem, ne dam seama ca de fapt copilul face regulile.
Internetul, medicul, experientele noastre sunt doar pentru sustinere, restul vine din practica.
Cel mic nu stie ce sunt alimentele. El baga in gura si servetelele, jucarii, degetele de la picioare sau cearsaful de pe pat. Nu ii e pofta, e curios sa exploreze. Cu timpul invata ce e mancarea, mai ales daca noi avem rabdare si suntem calmi.
Exista copii care mananca mai mult, dar sunt si care mananca mai putin. Primele lingurite nu sunt decisive. Ambii mei copii au mancat bine prima masa. De la a doua nu au mai deschis gura. Eu mi-am zis de multe ori in gand: "sigur gresesc ceva", la fel ca si alti parinti. De fapt, inceputul diversificarii e o etapa cu suisuri si coborasuri.
Perioada aceasta din jurul varstei de 6 luni vine cu multe noutati. Copilul vrea sa exploreze, e distras din multe directii, eruptia dentara provoaca agitatie, iar durerea le scade pofta de mancare. Va trece si va fi mai bine.
Un bebelus la inceputul diversificarii se satura chiar si cu putin, dar noi, de cele mai multe ori, consideram ca nu e normal asa. Majoritatea rudelor si prietenilor ne dau sfaturi. Dupa ei ar trebui sa punem biscuiti sau sare, sa aiba mancarea gust, dar asta le poate afecta mai tarziu sanatatea.
Multi apreciaza cand copilul e mai grasut asa ca panica e cu atat mai mare cand vedem ca cel mic nu mai ia in greutate decat rar cate 300 de grame. De fapt, a fi grasut nu inseamna intotdeauna si sanatos. Fiecare copil are un ritm de crestere si medicul e singurul in masura sa ne dea sfaturi.
In jur vedem doar mame relaxate, parca nu ar avea nicio problema, dar de fapt toate mamele au zeci de ganduri si de griji. Ne simtim neputincioase.
Pana la un an si chiar putin dupa aceea, laptele este baza. Cel mic poate experimenta pana atunci cu mancarea. Va invata sa prinda cu mana, sa duca la gura, sa mestece, sa prinda cu doua degete, iar cand va fi pregatit si va simti nevoia, va manca in adevaratul sens al cuvantului. Pana acolo e drum lung de parcurs: multa mancare pe jos, pe haine si in par, multe ganduri stranse, multi nervi, inghitit in sec, multe frustrari si sentimente de nesiguranta.
E greu sa vezi ca trece timpul si copilul inca nu mananca la fel ca altii. Ceea ce poti face este sa nu mai compari, deoarece fiecare copil se dezvolta diferit. Daca simti ca exista intr-adevar o problema consulta un medic sau chiar doi ca sa te lamuresti.
Eu cred ca mamele au un al saselea simt foarte bine dezvoltat. Petrecand foarte mult timp cu copilul, de cele mai multe ori isi dau seama cand ceva nu e in regula. Un copil da semne clare cand ceva nu e in regula. Nu mai e vioi, e somnolent sau e diferit.
Sa stii ca majoritatea suntem stresate si e normal. Vrem sa fie totul bine. Pot sa iti spun ca e doar o perioada care va trece cu mult calm si rabdare.
Eu sunt Luiza si scriu si pe blogul www.emotiidemamica.ro. Te astept si acolo! Ma gasesti sip e pagina de Facebook Emotiidemamica.ro.
