Alegem sa le dam viata, sa le dam un nume. Ne indragostim de ei si simtim ca suntem datori sa facem tot ce e mai bine ca sa aiba parte de un viitor stralucit. Am vrea sa luam tot raul asupra noastra, sa ii ferim de tot. Exista insa vreo limita? De ce parintii simt nevoia sa aleaga in locul copiilor?
La inceput sunt mici. Au nevoie de iubire, sa fie pastrati curati, sanatosi. Noi, parintii, suntem cei care fac alegerile. Ei nu ar putea supravietui singuri, dar alegerile noastre sunt in functie de preferintele lor. Le dam mancare cand le e foame, ii luam in brate cand plang, ii schimbam cand se murdaresc. Le oferim sprijin si avem incredere ca se dezvolta bine.
Cand mai cresc putin si deciziile se inmultesc, incepem sa le influentam. Le dam mancare cand le e foame, dar nu ii lasam sa aleaga. Sau ii lasam sa aleaga si cand spun ca nu mai vor le mai indesam doua linguri pentru ca vrem noi sa fim siguri ca e destul. Vor sa se imbrace cu ceva anume, dar noi ne punem contra.
Cand creste copilul, creste si influenta parintilor
El vrea sa se joace cu masinute zburatoare, parintele ii spune: "Nu asa! Masinile trebuie sa mearga pe pista" si ii arata cum. El vrea sa urce in copac, parintele il opreste. E prea inalt. El vrea sa exploreze o locatie, parintele il cheama, sa nu se indeparteze.
Apoi cel mic nu mai e chiar mic. Are curaj sa viseze la viitorul lui, dar presiunea de pe umerii sai e foarte mare. Ar vrea sa isi aleaga singur drumul in viata, dar de cele mai multe ori parintii sunt contra. Prietenii, iubitul/iubita, liceul, facultatea sunt subiectele cele mai aprinse din familie.
A-i lasa pe ei sa decida ce mananca, cu ce se imbraca si mai tarziu ce facultate si job aleg, inseamna ca avem incredere in ei. Asta le va creste stima de sine.
Si totusi de ce simt parintii nevoia sa aleaga il locul copiilor?
Pentru ca isi vad intotdeauna copiii mici. Pentru ca nu au rabdare. Pentru ca vor sa ii protejeze. Pentru ca asa cred ca ii ajuta. Pentru ca se simt mai experimentati. Pentru ca au impresia ca decizia copilului nu e cea mai buna. Lista poate continua. Exista o mie de "pentru ca".
Le facem rau atunci cand nu ii lasam sa aleaga. Le facem rau cand ne dam cu parerea si le schimbam ideea.
Ce e de facut?
Sa acceptam ceea ce aleg. E viata lor, alegerea lor. Daca noi alegem pentru ei cum vor invata ei sa fie independenti? Se vor baza mereu pe noi, vor fi nesiguri cand vor fi pusi in fata unei alegeri. Nu ii putem feri de tot raul desi ne dorim asta. Vor avea si esecuri, dar acestea ii vor face puternici.
Am vazut odata intr-un film o povestioara care mi-a ramas in minte: Tatal voia sa isi invete fiul sa fie curajos si ii spunea "Hai, sari!". Copilul sarea si cand acesta il prindea, se simtea plin de dragoste. Cand nu l-a mai prins, se simtea plin de altceva. De ceva mai profund. De viata.
Eu sunt Luiza si imi place sa scriu despre viata de familie. Am doi copii pe care vreau sa ii invat sa ia singuri decizii. Ne gasesti si pe blogul emotiidemamica.ro, dar si pe pagina de Facebook Emotiidemamica.ro.
