Noi, mamele, ne stresam mult. Ca nu facem destule, ca cel mic nu e hranit bine, ca poate nu e destul de dezvoltat pentru varsta lui. Ca nu vorbeste cum ar trebui, ca nu doarme cat ar trebui si inca multe alte griji de acest fel, la care alte persoane poate nici nu viseaza.
E normal!
Grijile vin la pachet cu parinteala, intrebarile se aduna, parerile sunt multe si diferite pe oriunde ai merge. E clar ca nu ai cum sa fii zen si sa nu iti faci probleme. Ne dorim sa facem totul bine si orice informatie care e in contradictie cu noi ridica noi intrebari.
Stresul mamelor porneste de la comparatii
De cele mai multe ori, stresul nostru porneste de la comparatii pe care le facem fara sa vrem. Adica ne mai intalnim cu o mamica, doua, trei si cand ele se lauda cu castronelul plin ochi pe care copilul il da gata la fiecare pranz, in mintea noastra se fac niste legaturi.
"Dar daca eu nu fac bine ceva?", "dar oare al meu isi ia destule vitamine din mancare?", "oare nu are o problema?", gandim noi. Copilul lor a stat in fund mai devreme, a mers mai devreme, poate deja vorbeste. Ceva nu facem bine?
De fapt, ne stresam mai mult decat ar trebui. Copiii se dezvolta diferit deoarece creierul lor se dezvolta diferit. Bineinteles ca exista anumite criterii dupa care ne putem ghida. Exista tabele de greutate, liste cu abilitati pe care ei le dezvolta pana la o anumita varsta, dar acestea nu sunt stricte, sunt doar sa ne ajute. Orice lucru care ni se pare ingrijorator poate fi verificat la medicul pediatru sau la alt medic specialist.
Prea mult strica!
Am ascultat de curand un interviu cu un medic ortoped pediatru. Vorbea despre incaltamintea copiilor mici care trebuie sa fie cat mai flexibila si moale. Se pare ca pe vremuri nu exista platfusul, dar din exces de zel au aparut incaltarile cu "talonet" (care e altceva decat ce numim noi asa). Acum incaltam copiii cu pantofi care tin bine glezna, care tin piciorul drept, spunem noi. De fapt asta face rau copiilor, dar noi, din exces de zel, ne grabim, sa fim siguri ca nu vom avea probleme. Si tocmai asta e problema!
Ce ar trebui sa facem?
Sa avem rabdare. Bebelusii stiu cat si cand au nevoie sa manance. Stiu ce sa faca daca se ineaca usor, stiu sa doarma cat au nevoie, stiu multe, dar trebuie sa le dam sansa sa exerseze asta. E bine sa ne uitam si la tabele, dar sa ne ascultam si instinctul. Vom sti cand e nevoie sa consultam un medic.
Suntem mame. Ne stresam. E scris in ADN-ul nostru. Totusi, acest stres trebuie sa aiba o limita, ca sa nu ne imbolnavim. Copiii nostru au nevoie sa fim sanatoase, sa ii putem ajuta! Au nevoie de noi linistite si relaxate.
Eu sunt Luiza si sunt o mamica relaxata. Am si eu momente in care sunt stresata, dar despre asta scriu pe blog. Mai multe despre mine pe Emotiidemamica.ro.
