Astazi discutam despre ceva serios. Daca m-ati mai citit pana acum, v-ati prins, sigur, ca sunt o persoana foarte amuzanta (multumesc, premiul o sa-l ridic mai tarziu). Asa ca azi imi permit sa fiu mai putin amuzanta.
Saptamanile trecute lucrurile s-au aliniat in asa fel ca am avut si mult de munca, dar si multe evenimente la care am participat, inclusiv in weekend. Plus ca intre toate astea s-a inserat si primul nostru weekend departe de copii, de care ne-am bucurat toti, pana la urma.
Toate astea s-a tradus prin mai putin timp petrecut cu copiii proprii. Lucru, desigur, regretabil, dar cumva inevitabil pentru un frilensar. Avantaje si dezavantaje…
Ei, iar lipsa asta a mea s-a resimtit la copii. Mai ales la Fip. I s-a golit cupa emotionala, iar eu n-am fost disponibila sa i-o umplu la loc. Timpul pe care l-am petrecut zilnic n-a fost suficient. Am decis ca e momentul sa iau masuri. Ii era greu, se controla greu, se infuria rapid din orice. Era ca o bomba fara ceas.
Asa ca am planuit o serie de zile in care sa ma concentrez pe ei. La Ema nu se vedea mare lucru, dar nici ea nu cred ca avea cupa prea plina.
Am petrecut impreuna un weekend prelungit, in care am incercat sa fiu 90% din timp disponibila pentru ei.
Ce am facut in timpul asta, o sa ma intrebati?
Mi-am urmat planul, pentru ca aveam un plan de reconectare cu copiii. Imi propusesem:
1. Sa radem mult
Putine lucruri fac mai mult bine decat un ras sanatos. Rasul conecteaza emotional, rasul descarca emotii, rasul reduce nivelul hormonilor de stres, rasul provoaca productia de endorfine, deci ne bucura si ne face sa ne simtim (fizic) mai bine. Am spus glume, am dansat dansuri prostesti, ne-am maimutarit, am ras si la glumele lor mai putin bune, cu parturi, de exemplu. Practic, n-am scapat nicio ocazie de ras sanatos.
2. Sa vorbim si sa ascultam
Mai precis, ei sa vorbeasca si eu sa ascult. Sa ascult despre bucuriile si supararile lor, despre intrebarile pe care si le pun, sa le ascult emotiile. Am mers pe principiul "asculta mai mult, vorbeste mai putin". Am aflat multe lucruri interesante de la ei, doar pentru ca n-am mai ascultat doar ca sa raspund, ci, pur si simplu, de curiozitate sincera.
3. Sa ne harjonim
La fel ca si rasul, harjoana asta e foarte importanta in viata copiilor, mai ales atunci cand e cu parintii. Le aduce contact fizic, conectarea asta de care vorbeste toata lumea si e o ocazie minunata sa descarce emotii, la fel ca si in cazul rasului. Si fetele au nevoie de harjoana, dar baietii parca au si mai multa. Ne-am batut cu perne, ne-am chitait prin pat, m-au calarit, ne-am luptat. Am incercat sa facem asta foarte des in zilele pe care le-am petrecut impreuna.
4. Sa ne privim in ochi
Cateodata nici nu-mi dau seama ca ratez o gramada de momente in care as putea sa-mi privesc in ochi copiii, dar n-o fac. Ii ascult cu urechile, in timp ce ochii si mainile fac altceva. Plus ca ochii lor sunt asa jos, ca mai uit ca exista. Ei bine, nu! Zilele astea mi-am propus sa fiu 100% prezenta atunci cand vorbesc cu ei, iar asta inseamna sa nu mai uit sa-i privesc in ochi. Doar asa stiu ca se simt cu adevarat ascultati, isi recapata increderea (in mine si in ei) si ne conectam.
5. Sa intram in contact fizic
Adica multa apropiere. Ca atunci cand sunt mici si se linistesc daca ii tii piele pe piele. I-am imbratisat mult, ne-am "luptat" corp la corp, m-am transformat in perna, saltea si patura, am dansat impreuna etc.
6. Ne-am jucat cum au vrut ei
Cel mai important (si greu pentru mine) a fost sa ma las dusa de ei, fara sa incerc sa planuiesc, structurez, organizez. Ce-au vrut ei, aia am jucat. M-am jucat cu cai si masini de m-am plictisit, am colorat si am facut felicitari, m-am lasat pictata pe fata, m-am luptat cu dinozauri, am mancat mancare de te miri ce, am gatit serios, la bucatarie, am cantat la pian si la chitara, am asistat la concerte, am mers cu bicicleta si cu tricicleta, am mers pe jos, am dat ture de cartier cu masina, am ascultat povesti pe CD, am citit pana mi s-a uscat gatul… Nici nu-mi mai amintesc ce n-am facut.
Ce s-a intamplat dupa zilele astea?
Am cosul plin de rufe murdare, pentru ca n-am pierdut vremea cu treburi casnice.
Copiii au fost extrem de cooperanti la treburile care nu le plac in mod normal (de exemplu, n-au mai tras de timp la ora de culcare, ceea ce e SF in mod normal).
Fip e mai putin tensionat, il simt si il vad. Inclusiv pozitia corpului ii e diferita. Se infurie mai greu si ii trece mai repede.
Eu m-am incarcat de energie, desi a fost istovitor pe alocuri sa ma tot joc atat. Recunosc si asta. E paradoxal, dar am pierdut energie fizica pe o parte, in schimb m-am incarcat cu energie emotionala.
Am aflat multe lucruri din lumea lor
Am prins curaj si incredere in mine. Uite, pot repara ceva ce am "stricat" la un moment dat.
Ceva ce voi mai "strica" si pe viitor, dar, pana la urma, asta e cursul firesc al lucrurilor. Ne deconectam, ne reconectam, avem perioade mai bune si perioade mai grele. Ii zice "viata"… Si noua ne place sa o traim in toate aspectele ei.
