Stateam in dimineata asta si ma gandeam: "Oare ce sa mai scriu eu pentru serialul vietii noastre?"
In ultima vreme, lucrurile au fost destul de asezate. Nu stiu cum, probabil pentru ca eu am fost mai asezata, probabil pentru ca eu am avut mai putine nevoi neimplinite, probabil pentru ca eu am fost mai echilibrata emotional. Asa au fost si copiii, cu exceptia situatiilor limita, care au loc in casele tuturor. Cel putin sper ca n-au loc doar la noi. Ma refer la dorinta copilului mic de a detine tot de pe lumea asta, de la aer pana la jucarii. Desigur, manifestarea acestei dorinte e intotdeauna foarte intensa. Siroaie de lacrimi se scurg atunci cand paltonul meu nu e al lui, ci al meu si atunci cand sora lui vrea sa coboare din masina pe aceeasi usa pe care a urcat el. Sau in alte situatii similare.
In fine… Si cum conduceam eu azi dimineata spre gradinita si imi puneam acea intrebare in minte, ma trazneste.
Nu stiu daca ati vazut filmuletul cu mama urs panda, care a tot circulat saptamanile astea pe retelele de socializare. Daca nu l-ati vazut, vi-l descriu. O mama urs panda sta linistita in fund si mananca niste bambus. In spatele ei, un pui de urs panda isi face de lucru. La un moment dat, mama de urs panda este lovita de simtul responsabilizarii si pare sa-si aminteasca brusc despre existenta puiului. Se intoarce, bulversata, pentru a se asigura ca puiul e inca acolo. Imaginea e foarte amuzanta. Fix asa m-am trezit si eu din reverie.
- Copii, v-ati luat jachetele?
Si, ca sa intelegeti, sa derulam putin firul evenimentelor catre dimineata in cauza, cand, la ora la care noi trebuia sa fim la gradinita deja, eu spalam de pe gresia din hol laptele cu cacao varsat. Mai pe lung, copiii s-au treeeziiiiit, aaau mancaaaaat, s-aaau juuucaaaaat, aaau pictaaaaat, s-aaau uitaaat laaa uuun episoooood de deseneee aaaniiimaaateeeee, s-aaau imbraaaaacaaaaa si… cand sa plecam, au hotarat ca le e iar foame, deci sa le fac sendvisuri si lapte cu pudra de roscove (asa zisul lapte cu cacao) pentru calatoria catre gradinita. [Da, de ceva vreme drumul catre gradinita s-a transformat in calatorie, din cauza traficului care pe vremuri era doar nasol, iar acum a devenit de nepracticat.] In timp ce laptele se incalzea, eu faceam sendvisuri, stergeam acuarelele de pe masa, strangeam dezastrul din living etc.
Cand, in sfarsit, au fost toate gata, Fip a scapat sticla din mana si laptele cu pudra de roscove/cacao a ajuns in locuri in care niciodata lapte cu pudra de roscove/cacao n-ar fi trebuit sa ajunga. Pe covor, sub dulapul de pantofi, pe pereti, pe copil. In fine, nu mai lungesc povestea. Am reusit sa strang, sa schimb copilul si sa plecam de acasa, per total, cu o intarziere de 45 de minute. Copiii s-au urcat in masina si am plecat grabiti.
- Mami, eu mi-am luat jacheta, dar Fip nu o are.
Sa ne fi intors atunci… pai, dat fiind traficul despre care tocmai va povesteam, ei… asta nu era o solutie.
- Uffff, ma intreb cum sa facem. Daca iesiti afara, Fip n-o sa aiba cu ce sa se imbrace…
- Mami, uite, eu am hanoracul la gradinita. I-l dau lui Fip sa-l ia pe sub jacheta de ploaie, care e la el in dulap. N-o sa-i fie frig.
Ce solutie buna a gasit nascuta mea dintai…
- Da, grozava idee!
- Nu-i asa? Ce bine ca ne-am grabit aseara si am uitat sa-mi iau hanoracul de la gradinita!
Serialul de familie este scris de Diana, mamica Emei si a lui Fip. Ea isi asterne ideile bune si gandurile frumoase pe GangBlog.ro. O poti urmari pe pagina de Facebook GangBlog.
