Esti mama. Poate de cateva luni. Poate de un an. Sau doi. Te uiti cu jind la mamicile care afiseaza un zambet luminos. Au manichiura impecabila. Parul aranjat. Traiesc in relatia perfecta. Ies cu prietenele, merg la concerte, pleaca in city breakuri.
Tu alergi abia respirand pana la magazin la colt, faci dus pe fuga si iti tai unghiile scurt-scurt ca e mai rapid, mai practic si mai comod. Mananci haotic, mai mult ce a ramas de la cel mic, si uneori ai senzatia ca doar o cana de cafea te mai tine in viata. Deschizi usile dulapului larg: asta nu, nici asta, nu, nu asta, o iei tot pe cea de ieri, ca e singura care te arata mai putin de cum esti. Te simti prea mult mama si prea putin femeie. Nu ai timp si dispozitia sa fii feminina.
Nu e nimic in neregula cu tine si nu esti singura care se deprima gandindu-se cum a fost si unde e acum. Ochii sunt mai obositi, corpul e mai greu, zambetele sunt mai mult catre copil decat catre sot. Dar e normal sa fie asa. Un timp. Vestea buna e ca e doar un timp. Va trece. Va fi mai bine. Doar ca ai nevoie de rabdare.
Dupa ce am nascut si am realizat ca e un pic altfel, am intrebat si alte mamici cand va fi mai usor. "Pe la 2 ani". "La 3". "Va fi mai simplu cand incepe sa mearga". "Cand incepe sa vorbeasca".
Eu as zice asa: nu exista un raspuns universal valabil - depinde de copil, de tine, de cine e langa tine sa te ajute. Daca esti ca mine, fara ajutoare externe (doar bona care vine la program, cat sunt la serviciu, nu serile, nu in weekend), cu bunici departe, dar cu un sot implicat, daca timpul tau este alocat cu prioritate copilului, pentru ca ai stabilit ca nevoile lui sunt prioritare in aceasta perioada de inceput, intrucat stii ca primii ani din viata sunt esentiali pentru consolidarea atasamentului copil - parinte si pentru dezvoltarea uimitoare a creierului, daca tii cat de cat la o ordine in viata, dar nici nu faci o obsesie din asta, atunci e posibil sa iti ia cam 2-3 ani sa simti ca redevii tu.
La 2 ani incepi sa respiri. In ritmul tau uitat. Iti aduci aminte ca ai pasiuni, dincolo de a fi mama. Parca mintea se linisteste si ai timp sa savurezi si sa te concentrezi la o carte, la un film. Incepi sa te organizezi mai bine. Comunici mai bine cu copilul, incepi sa stii ce vrea, cum vrea, intuitia se inlocuieste cu dialogul. De la 2 la 3 ani copilul trece printr-o transformare majora. Invata multe, are pareri, devine mai independent. Da, e perioada aia cu tantrumuri, dar e si o parte pozitiva. Joaca jocuri de rol, deseneaza, rasfoieste o carte, inventeaza jocuri din orice, iti da tie timp de respiro. Daca ai nevoie sa faci ceva, separat de el (si daca nu dureaza prea mult), poti sa ii explici si intelege.
Dar nu te astepta ca lucrurile sa se schimbe in bine deodata. Toate vin treptat si incet. Intai incepi sa te gandesti la tine, ca ai face ceva mai mult pentru sufletul tau. Apoi ai vedea un film, desi simti ca nu ai stare sa ii dedici 100% doua ore, cand ai atatea de facut! Dupa care ai putea sa intarzii in drum spre casa la o sesiune rapida de shopping. Apoi chiar citesti o carte intreaga si iti ia mai putin de o saptamana. Si vezi un film cap-coada, iar chiuveta e plina de vase. Iesi la cafea cu o veche prietena. Si o luna - doua, poate nu mai simti un progres substantial. Dar simti cum creierul tau functioneaza mai bine, mintea e mai limpede si iti e mai clar ce vrei. Realizezi ca iesi din weekend mai putin obosita. Nu ai inca un program bine stabilit, copilul se mai trezeste cu noaptea in cap cand nu te astepti sau raceste si trei zile nu ii intri in voie si iti da programul peste cap. Dar, per ansamblu, reintri in ritm si te surprinzi ca esti gata sa te apuci de un program sistematic la sala (da, ai nevoie de sustinerea partenerului, cineva trebuie sa stea cu copilul). Poti chiar sa indraznesti sa iesi constant, o data la doua - trei zile. Sau ai chef sa urmezi un curs si dedici timp pentru el. Chiar daca e online. Iar curatenia nu mai e o obsesie, te-ai obisnuit cu un pic de haos. Nu mai e o tragedie ca jucariile sunt insirate prin toata casa si nu ai sters praful de o saptamana. Devii mai luminoasa si mai rabdatoare cu partenerul tau. Nu mai e el de vina pentru tot ce se intampla si nu se intampla in casa. Si iti cauti oja rosie prin sertar.
Nu te grabi. Ai rabdare cu copilul tau, cu iubitul, cu tine. Nu te uita la altii, de multe ori lucurile nu sunt ce par a fi. O poza nu e o realitate, nu judeca viata altora dupa o imagine, dupa un post de Facebook si, in general, nu judeca viata altora. Uita-te doar in lumea ta si fa ce stii tu si ce simti ca e bine. Nu va mai fi ca inainte, dar te vei regasi, treptat-treptat. Intri intr-un cerc pozitiv: pe masura ce faci lucuri pentru tine, esti mai tonica, mai in forma, mai optimista, vezi ce e bun si nu te mai consumi pentru ce nu merge. Dar ai rabdare.
Am o fetita cu zulufi de aproape 3 ani, pentru care numele meu e Mami. Pentru sotul meu sunt Dana. Scriu despre viata noastra, despre ce invat si descopar, cu bune si rele, usoare si grele, pe modernmother.ro. Ma gasesti si pe Facebook Modern Mother.
