"Oare de ce unii copii sunt atat de rai cu ceilalti si le place sa ii batjocoreasca pe cei care nu sunt de acord cu ei?
De exemplu, eu am o colega care nu zambeste niciodata si mereu ii supara pe ceilalti, ii jigneste, le face tot felul de farse, rade de ei cand nu stiu sa raspunda la lectie, iar daca incerc sa intru in vorba cu ea, ma respinge imediat ori ma jigneste.
De multe ori a ras si de mine, imi spunea ca sunt prea saraca, ca habar n-am sa imi fac temele la franceza si ca o sa-i spuna doamnei diriginte ca alerg pe coridor, in pauza. Imi este chiar teama de ea si nu stiu cum sa ii raspund.
Unii colegi imi spun ca se poarta asa pentru ca parintii ei nu prea sunt alaturi de ea, sunt tot timpul plecati din tara, iar ea locuieste cu bunicii, care o cam pedepsesc. Bine, dar asta nu inseamna ca este bine sa se poarte urat cu ceilalti,. Noi cu ce am gresit? Eu cred ca ea este un om bun, numai ca nu stie cum sa-si arate bunatatea. “
De foarte multe ori agresivitatea verbala sau fizica, manifestata fata de cei din jur poate fi un scut pentru cei care o afiseaza, ei fiind foarte sensibili ori suferind foarte mult, dar nu doresc ca ceilalti sa observe acest lucru, considerand ca ar parea o persoana slaba, ori o persoana nesigura, ,,un papa-lapte”.
Dincolo de faptele care ii fac pe ceilalti sa sufere, persoanele adulte din jurul copiilor trebuie sa ii ajute pe cei care manifesta asemenea comportamente. Astfel, copiii, atat cei care sunt ,,agresori”, cat si cei ,,victima” trebuie sa beneficieze de consiliere psihologica, de sprijinul celor din jur. Important este sa depistam cauza comportamentuluisau atitudinii aggressive.
Cateva dintre cauzele manifestarii agresivitatii la copii pot fi:
Dorinta de a fi iubit, de a fi laudat sau de a i se acorda atentie! – copiii pot fi gelosi pe un nou membru din familie (frate, sora), caruia i se acorda mai multa atentie, ori un profesor nu il incurajeaza, nu ii acorda atentie si nu il incurajeaza in niciun fel sau sa ii acorde sfaturi legate de cum ar putea sa isi imbunatateasca performantele scolare, ori copilul simte nevoia de a discuta cu parintii, dar acestia nu sunt langa el (lucreaza foarte mult, sunt plecati din tara ori in delegatii, sunt decedati, bolnavi ori nu au o relatie de prietenie cu copilul).
Dorinta de a fi inteles, de a i se raspunde la intrebari ori de a comunica cu ceilalti!- foarte multi copii nu stiu cum sa-si exprime propriile dorinte ori nevoi, evita sa vorbeasca cu cei din jur, de teama unei respingeri ori nu isi gasesc cuvintele, din cauza emotiilor. Insa, ei iti atrag atentia intr-un alt mod: prin desene, felicitari, colaje, poezii, compuneri, priviri insistente, diverse fapte ori actiuni: deseneaza pe pereti, ori isi fac ordine in camera, lucru pe care nu il obisnuiau, ori asculta muzica ceva mai tare, ori vorbesc foarte tare atunci cand sunt intrebati , dar nu pe un ton tendentios, ori se imbraca intr-un anume fel, care atrage atentia.
Dorinta de a fi lider, cu orice pret! – este bine ca un copil sa aiba capacitatea organizatorica de a conduce un grup, de a lua decizii in numele grupului si de a imparti responsabilitatile, insa, el trebuie sa constientizeze ca exista si niste limite, ca este nevoie sa tinem cont si de dorintele celorlalti, sa ne sfatuim cu membrii grupului si uneori sa fim si executanti, nu numai lideri. Daca nu exista limite in aceste comportamente, frustrarea va aparea in ambele cazuri, si la copilul-lider, dar si la copilul-executant. De aceea, uneori propunem regulile unui joc, alteori jucam dupa regulile propuse de un alt copil.
Dorinta de a nu fi ranit, de a nu suferi!- intotdeauna incercam sa trecem peste evenimente neplacutedin viata noastra, dar nu toti reusim in aceiasi masura. De aceea, atunci cand suferim foarte mult, apare, la unii dintre noi, dorinta de a devein ,,imuni’ la suferinta si ne impunem lucrul acesta, mai ales ca nu ne dorim ca ceilalti sa vada ca suferim.
Copiii , in special adolescentii doresc sa fie perceputi de ceilalti ca firi puternice, care nu plang si nu sufera. De aceea, atunci cand simt ca nu mai au control, devin agresivi cu ceilalti si doresc sa ,,mute’’ centrul atentiei in alta parte.
Dorinta de a-i avea pe cei dragi alaturi, dorinta de sustinere!- copilul are nevoie de modele. Acestea pot fi parintii, bunicii, dar si un cadru didactic. Insa, el are nevoie permanent de persoane dragi, care au o insemnatate afectiva pentru el, care sa ii dea sfaturi, sa il incurajeze sau sa il tempereze atunci cand greseste ori depaseste anumite limite. Daca este la pubertate ori adolescenta, va fi mai retinut in a-si exprima sentimentele, ori de a discuta cu cineva, din orgoliu, ori pentru a nu parea o persoana ,mamoasa’, care nu se descurca. Insa, copilul poate fi gelos pe colegi, prieteni, care au alaturi membrii familiei, care sunt sustinuti de acestia. De aceea, el poate deveni agresiv cu acestia, dorind sa-si manifeste cumva suferinta, dar si dorinta de a avea si el familia aproape.
Fiecare comportament negativ, ascunde una sau mai multe suferinte!
Psiholog Lizetta Mihaila
