Problemele de somn la copii sunt unele dintre primele provocari carora trebuie sa le faca fata parintii. Severitatea acestor probleme depinde de factori precum varsta copilului, starea lui de sanatate, mediul in care este crescut cel mic etc.
Iata ce este bine sa stii despre problemele de somn la copii.
Probleme de somn cauzate de rutina zilnica
Problemele de somn la bebelusi sunt strans legate de rutina zilnica. Medicii pediatri recomanda parintilor sa nu ia bebelusul din patut imediat ce acesta s-a trezit si a inceput sa se agite. In unele cazuri, micutul poate sa adoarma la loc daca nu este tulburat. In schimb, odata ce sunt luati in brate, copiii invata ca plansul lor in timpul noptii este o cale de a o avea pe mama aproape. Daca este, totusi, luat in brate, bebelusul trebuie tinut simplu in brate, fara sa fie stimulat cu mangaieri, mancare sau alte lucruri care ii alunga somnul.
Copiii cu varste intre 0 si 2-3 luni dorm noaptea in cicluri intre 2 si 4 ore, iar incepand cu varsta de 4 luni, acestia au un somn prelungit, de la miezul noptii pana la primele ore ale diminetii. Plimbarile intre pranz si ora 16 ajuta un bebelus sa doarma mai bine noaptea.
Pe masura ce cresc, copiii incep sa stea treji mai mult in timpul zilei si sa doarma mai bine noaptea. In cazul lor, rutina zilnica este bine sa implice trezirea de dimineata la o ora fixa.
Probleme de somn cauzate de zgomote
Pe langa rutina de somn, copiii trebuie feriti de lucruri care ii agita, precum televizorul, fara sa fie tinuti intr-un mediu exagerat de linistit. In cazul contrar, micutii s-ar putea trezi la cel mai mic zgomot. Nu este recomandat ca inainte de somn sa tii copilul intr-un mediu agitat, unde este galagie sau lume multa.
Probleme de somn cauzate de frica
In cazul copiiilor marisori, o problema de somn este cea a fricii nocturne. Copilului nu trebuie sa i se inoculeze idei despre fiinte malefice, este bine sa fie ferit de filmele, stirile si lucrurile nepotrivite pentru varsta lui si incurajat sa comunice si sa-si manifeste emotiile. In plus, daca copilul este obisnuit sa se joace singur in camera, este mai putin probabil sa-i fie frica in propriul lui pat. Daca problema persista, apeleaza la un specialist.
Probleme de somn cauzate de anumite evenimente
O alta problema a somnului la copiii maricei poate fi legata de o intamplare stresanta de la gradinita, din familie sau din mediul in care se afla. Schimbarea locuintei, certurile din familie, conflictele cu alti copii pot constitui factori care perturba somnul celui mic.
In cazul bebelusilor, probleme severe de somn sunt considerate cele in care micutul nu doarme mai mult de 15 minute sau deloc, iar atunci cand se trezeste dintr-un ciclu de somn, nu reuseste sa adoarma la loc. Medicul este persoana indicata pentru a rezolva o astfel de problema.
In cazul copiilor ceva mai mari, este important ca acestia sa stie ca pot discuta cu tine despre orice. O simpla discutie poate fi o solutie pentru o problema care le-a rapit linistea. Situatiile difera de la caz la caz.
Cosmarurile la copii
Unele dintre cele mai intalnite probleme de somn la copii sunt cosmarurile. Aceste vise urate apar incepand cu varsta de un an si jumatate si pot dura pana la varsta de aproximativ 6 ani. In mod normal, dupa aceasta varsta, frecventa cosmarurilor este redusa. Pentru ca cel mic sa fie cat mai protejat, lasa usa camerei deschisa pentru a-l auzi cand trece printr-un astfel de moment.
Leganarea copiilor
Un comportament intalnit la copiii cu varste intre 4 si 18 luni este leganarea acestora, in special balansarea capului. Pentru copiii aflati la aceasta varsta, balansarea este un comportament normal, care ii ajuta sa adoarma. Pentru ca exista riscul de a se lovi de peretii patutului, este bine sa folosesti perne speciale de protectie. Dupa varsta de 18 luni, comportamentul poate indica o problema emotionala si este recomandata consultarea unui medic.
Boli si afectiuni asociate cu problemele de somn
Unele probleme de somn la copii sunt strans legate de o afectiune medicala, ca de exemplu apneea sau narcolepsia. Astfel de afectiuni necesita un diagnostic al specialistului si un tratament adecvat.
