Disciplinarea copilului este un proces indelung si complex in care pana si cei mai buni si pregatiti si experimentati parinti o dau in bara uneori. Greselile sunt inevitabile in cresterea copilului, insa uneori parintii cad mult prea usor in niste capcane disciplinare pe care le pot evita usor. E normal sa gresesti, dar daca ai ocazia, ocoleste-le! Iata cateva dintre ele!
1. Crezi ca un singur stil parental este suficient in disciplina lui!
Exista mai multe stiluri parentale (autoritar, indulgent, autoritar, protector etc.) de a educa copilul si tu ai simtit ca te potrivesti cu unul dintre ele, pe care il aplici constant in disciplina celui mic. Numai ca simti ca nu functioneaza in totalitate! Copiii cresc, se dezvolta, isi modeleaza personalitatea, au temperament – toate acestea necesita o flexibilitate in programul disciplinar. La o anumita varsta, copiii au nevoie de un stil mai autoritar, la o alta de unul mai indulgent sau de o compilatie a lor. Asadar, adapteaza-te felului de a fi al copilului nu incerca s aimpui regulile unui singur stil Combina-le armonios in cresterea lui!
2. Exagerezi si esti prea strict cu micutii!
Multi parinti isi pierd rabdarea in incercarea de a impune un anumit cod disciplinar ca la carte sau dincolo de ea copilului. Atunci cand repeta de mai multe ori copilului anumite lucruri si observa ca acesta nu raspunde, isi pierd cumpatul sau apeleaza la masuri punitive mult prea exagerate.
Uneori tipi, iti iesi din fire, il pedepsesti prea aspru in raport cu fapta comisa, si pe un fond de stres acumulat din surse externe, si acest lucru nu este bine. Invata sa iti stapanesti nervii si iesirile in fata copiilor! Pe principiul vorba dulce mult aduce, incearca sa comunici mai mult cu micutul tau si sa il disciplinezi facandu-l constient ca anumite comportamente ale lui au urmari sau consecinte. Stabileste un set de masuri punitive nici foarte stricte, nici prea dojenitoare si pune-l in aplicare de fiecare data cand micutul greseste.
De asemenea, descopera semnele care indica ca esti prea stricta in disciplinarea copilului!
3. Faci disciplina doar pe jumatate – esti inconsecventa!
La polul opus exagerarii si autoritatii in disciplina copiilor sta indulgenta uneori naiva a parintilor. Unii parinti incearca sa impuna un tipar disciplinar copilului, dar esueaza atunci cand se intorc din drum si pun in aplicare doar pe jumatate regulile si limitele stabilite. Este nevoie de consistenta in disciplina, altfel copiii nu numai ca nu invata nimic, dar devin confuzi si nu inteleg mare lucru.
Aplica regulile si limitele stabilite pentru a disciplina copilul intocmai, nefacand niciodata rabat de la vreuna, altfel tot sistemul disciplinar pica.
4. Scoti in evidenta numai partile negative din comportamentul copilului!
Nu stii decat sa corectezi purtarea neadecvata a copilului criticandu-l si certandu-l mereu. Expertii sustin ca solutia este sa accentuezi si sa evidentiezi purtarea potrivita a copilului, laudandu-l si spunandu-i mereu cat de fericita si mandra esti de el pentru ce a facut.
Disciplina pozitiva recunoaste faptul ca cele mai multe comportamente din viata de zi cu zi sunt invatate prin imitarea altor persoane, prin modelarea si filtrarea lor si raspunsul pe care il dam la ele. Copii vor cu toata fiinta lor atentie si fac tot posibilul sa o obtina, si de multe ori si reusesc, indiferent de mesajul pe care parintii il transmit in disciplinarea lor.
Si mamicile din comunitatea Copilul.ro au dezbatut aceasta problema pe forum si au identificat atat greseli ale parintilor in cresterea si educatia copiilor si au oferit sfaturi pentru cel mai bun mod de disciplinare a copiilor.
Iubytzik22: Sunt mame de toate varstele care gresesc, dar asta nu inseamna ca nu sunt mame, ci ca pot invata din greseli ca sa nu le mai repete; eu mi-am invatat lectia, dar sunt mame tinere cum spui tu care poate nu isi permit accesul la internet si nu au mama langa ele; prin urmare de unde se pot informa? Sau cele din mediul rural care le dau branza de mici si lapte de vaca. Acele mame nu gresesc? Deci, conteaza si mentalitatea, mediul social si familial in care traieste. O mama mai poate gresi cu faptul ca poate fi dura si merge pe principiul "bataia e rupta din rai", sau poate fi o mama care prefera sa previna raceala prin antibiotice etc..sunt multe exemple...
Raluca28: Pe mine in general ma intristeaza (desi trebuie sa recunosc, mai cad si eu in capcana asta uneori), mamicile care nu au rabdare cu copiii, care ii bruftuluiesc fara a incerca sa inteleaga ce vrea copilul. De pilda, un copil la un an si ceva deja are dorinta de a face si el ceva, de a ajuta. Noi, mamele, simtim ca ne incurca, ca mai mult strica si atunci tipam la ei si poate le dam si doua la fund, ucigand in ei si dorinta de a ne mai ajuta, de a se implica, dar si increderea lor in sine, in faptul ca pot face singuri cate ceva. Cred ca trebuie sa le dam credit si celor mici, sa ii incurajam sa ajute, si astfel vor creste mai frumos nu numai fizic, ci si psihic. Eu cred ca o greseala mai mare si mai grava decat cele de alimentatie (care si ele pot avea urmari serioase), este rasfatul excesiv.
Andreeacta: Cea mai mare greseala e sa nu te informezi deloc, sa apleci urechea la altii si sa consideri ca orice e nou e exagerare!!! De la asta pleaca toate greselile...
