Abuzul emotional sau psihic este cel mai des intalnit tip de abuz exercitat asupra copiilor. El poate imbraca forme diferite, de la neglijarea copilului pana la umilirea acestuia prin cuvinte, amenintari sau impunerea unor actiuni, avand consecinte devastatoarea asupra dezvoltarii constiintei de sine si a evolutiei sociale ulterioare a copilului.
Ce este abuzul emotional?
Inca de la inceput, trebuie precizat faptul ca abuzul emotional nu se refera la situatiile singulare, in care parintele trece printr-o perioada de stres intens si isi respinge copilul, fiind prea preocupat si tensionat. Abuzul psihic asupra copilului vizeaza un comportament stabil al adultului, care defineste relatia dintre cei doi si nu lasa urme fizice.
Specialistii il definesc drept “o actiune cronica a parintilor sau a altor persoane de ingrijire, care dauneaza sau impiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului”. Altfel spus, abuzul emotional este acel “comportament intentionat al unui adult, care jigneste, batjocoreste, ironizeaza, devalorizeaza sau umileste copilul in momente semnificative, afectandu-i imaginea de sine si echilibrul psihologic”.
Adultul care construieste o relatie abuziva cu un copil nu tine cont de nevoile normale de dezvoltare ale copilului, ci urmareste doar sa-si satisfaca nevoile proprii, intr-un mod instinctual si egoist. Si mai trist este faptul ca parintii care isi abuzeaza emotional copiii nu isi dau seama ce consecinte devastatoare are aceasta forma de abuz asupra propriilor copii.
Abuzul emotional afecteaza in mod dramatic felul in care copilul percepe si intelege lumea in care traieste. In cele din urma, aceasta ajunge sa fie considerata ostila. Copilul nu are suficienta experienta de viata si nici gradul de maturitate emotionala si mentala necesare pentru a intelege ce i se intampla sau care este motivatia parintilor sai.
Principalele consecinte in plan emotional si social ale acestui tip de abuz pot fi definite astfel:
- dificultati de adaptare intr-un mediu nou, cum ar fi lipsa de initiativa si de creativitate;
- tulburari de anxietate;
- predispozitie spre o cariera infractionala: fuga de acasa, furturi, acte de vandalism etc.
Formele abuzului emotional
Indiferent de forma pe care o imbraca abuzului emotional, acesta genereaza intodeauna o serie de comportamente tipice din partea copilului abuzat: neincredere, ostilitate, manifestari agresive, inhibitie sociala, dificultati de adaptare, incapacitate de a se juca sau de a se exprima prin joc.
Iata care sunt cele mai elocvente exemple de abuz emotional:
- supunerea copilului la umilinte;
- mentinerea unui copil intr-o permanenta stare de teama;
- refuzarea gesturilor de afectiune;
- preferinta vadita pentru ceilalti frati;
- refuzul de a recompensa sau felicita copilul pentru reusitele sale;
- interzicerea jocului cu alti copii;
- interzicerea activitatilor legate de scoala si de timpul liber;
- cultivarea neincrederii fata de cei din afara familiei;
- fortarea copilului sa participe la activitati de care se teme;
- amenintari cu diferite pedepse, cu abandonul sau cu alungarea de acasa;
- distrugerea jucariilor copilului sau a altor bunuri la care tine;
- expunerea copilului la violenta domestica, ostilitate sau ura dintre adulti;
- incercari de corupere a minorului, cum ar fi, de exemplu, incurajarea unui copil sa consume droguri sau sa se implice in activitati ilegale.
Cand un copil asista in mod constat la certurile violente dintre parinti, el isi asuma responsabilitatea impovaratoare de a avea grija nu doar de el insusi, ci si de parinti, renuntand la a-si mai trai copilaria. Ca adult, se va confrunta cu probleme legate de identitate – constientizarea valorii personale si a identitatii sexuale.
In caz de divort, copilul poate continua sa fie supus abuzului emotional prin faptul ca este fortat sa aleaga sau sa ia partea unuia dintre parinti. Acest lucru ii provoaca confuzie si, mai tarziu, sentimente de vinovatie.
Parintii toxicomani, dependenti de alcool sau droguri, incapabili sa-si gestioneze propria viata, isi abuzeaza emotional copiii fara sa vrea. Ei se vor considera invariabil vinovati pentru decaderea parintilor si vor avea o perceptie distorsionata asupra propriei persoane si asupra lumii inconjuratoare.
Cum recunoastem abuzul emotional la copii?
Un copil abuzat emotional este un copil care sufera in tacere. Este un copil nefericit, care:
- simte ca nu este dorit si iubit;
- este respins ca fiinta, fiindu-i ignorate trairile pozitive sau negative;
- este izolat de ceilalti;
- traieste in teroare, confruntandu-se permanent cu refuzul si agresivitatea;
- este obligat sa urmeze reguli stricte, a caror necesitate nu o intelege;
- se confrunta cu grave probleme afective;
- supravietuieste interiorizand imaginea oferita de parintele abuziv.
Semne ale abuzului emotional nu sunt tot timpul evidente, fiind de multe ori confundate cu trasaturile de caracter ale copilului:
- timiditatea;
- neincrederea;
- anxietatea;
- tendintele autoagresive;
- inhibitia sociala;
- dificultatile de comunicare.
Avand in vedere dificultatea “diagnosticarii” abuzului emotional, specialistii trebuie sa observe atent nu numai comportamentului copilului, ci si relatia pe care acesta o are cu adultul care se presupune ca il abuzeaza. Un ochi atent poate remarca daca prezenta adultului il nelinisteste pe copil, daca acesta tresare cand adultul il striga, daca ii este teama sa il priveasca in ochi sau daca face indeplineste sarcinile care i-au fost date de adult cu placere. In unele cazuri, copilul abuzat are tendinta de a pastra distanta fata de adult. De exemplu, merge in spatele adultului, cu capul in jos.
Consecintele abuzul emotional asupra dezvoltarii viitoare a copilului
Orice forma de abuz provoaca o trauma psihologica, cu consecinte negative grave, care afecteaza capacitatea de raspuns a copilului sau modul in care acesta reactioneaza, in raport cu anumite situatii sau contexte emotionale.
Abuzul pshihic impacteaza dezvoltarea cognitiva a copilului astfel:
- se invinovateste pentru toate evenimentele negative care au loc in viata sa, punandu-le pe seama propriul caracter sau personalitati;
- este excesiv de vigilent la posibilele pericole din mediul inconjurator;
- are tendinta de a controla totul, fiind pe deplin convins ca pana si cea mai mica nehotarare sau neatentie din partea sa pot duce la pericol sau catastrofa;
- interpreteaza gresit stimulii obiectivi, neutri sau pozitivi, transmisi in cadrul relatiile interpersonale, crezand ca este amenintat sau in pericol.
Abuzul emotional duce la dificultati de relationare si perturbarea a intimitatii. Iata care sunt principalele consecintele in planul relatiilor interpersonale, manifestate atunci cand copilul devine adult:
- Copilul abuzat emotional va ajunge sa se victimizeze la varsta adulta. Nu are increderea in ceilalti, simte manie sau frica fata de cei mai puternici, se teme de abandon si are un respect de sine diminuat.
- Are reactii inadecvate contextului: ii evita pe cei din jur, este pasiv, are un caracter recalcitrant sau manifesta tendinte depresive. Aceste reactii ii sunt utile in copilarie, pentru a face fata abuzului, insa ii vor influenta negativ viata adulta.
- Abuzului emotional asupra copilului impacteaza capacitatea persoanei adulte de a avea incredere in alte persoane. In cazuri severe de abuz, se instaleaza mecanisme defensive puternice si un sentiment de insecuritate in relatia cu celalalt.
- Copilul abuzat emotional va experimenta in viata adulta o teama irationala de intimitate. Si asta pentru ca majoritatea abuzurilor asupra copiilor apar in contextul relatiilor apropiate. De aceea, este firesc ca adultii care au suferit un abuz in copilarie sa se teama, sa se fereasca sau sa manifeste ambivalente fata de apropierea interpersonala.
- Abuzului emotional poate genera o sexualitate modificata. Experienta clinica sugereaza ca adolescentii si adultii care au fost abuzati in copilarie pot avea probleme in viata sexuala. Prin acestea, se numara:
1. disfunctii sexuale cauzate de teama de vulnerabilitate si revictimizare;
2. neincredere generala in partenerii sexuali;
3. tendinta de a depinde de partener sau de a-l idealiza;
4. tendinta de a sexualizare a relatiilor de orice fel;
5. experimentarea de relatii multiple, superficiale si scurte, care se sfarsesc de indata ce apare intimitatea reale.
Una dintre cele mai nefericite consecinte ale abuzului emotional asupra copilului il reprezinta comportamentul agresiv la varsta adulta. In acest context, agresivitatea adultului nu este altceva decat o exteriorizare a traumei copilului, cauzata de abuz si depresie. In multe cazuri, copilul ajunge sa copieze fara sa vrea comportamentului parintelui abuziv. Psihologii definesc acest comportamentul agresiv drept rezultatul identificarii cu un model parental agresiv. Copil, imatur fiind, percepe violenta parintelui fata de el drept un semn al interesului.
Copiii abuzati emotional au nevoie de consiliere si de ajutor pentru a depasi momentele critice. Mai mult, atunci cand abuzul imbraca foarme foarte grave, autoritatile au datoria de a interveni si de a decadea din drepturile parintesti pe cei care si-au abuzat emotional copiii.
Tu ce cazuri de abuz emotional cunosti? Ce crezi ca ar trebui sa faca un adult, care suspecteaza ca un copil este abuzat psihic?
Surse: „Revista Romana de Sociologie”, nr. 5–6, 2008
