Sa nu uitam ca inca de la nastere copiii se adapteaza la mediul inconjurator, deci trebuie in permanenta sa invete. Bebelusul nu este doar o creatura care se limiteaza la somn si mancare. Nou-nascutii si copiii foarte mici sunt fiinte sofisticate, au anumite abilitati: vad, pipaie, aud sunetele, simt mirosuri, arome, si in functie de toate acestea sunt capabili sa distinga, sa aiba chiar preferinte. Surad atunci cand se simt bine sau cand vad anumite persoane, sau plang cand au nevoie de ceva, etc. Asadar sunt receptivi la toate gesturile mamei, ale celor din jur, fiind capabili de raspunsuri sociale.
Dar, pentru ca ingrijirile date bebelusului sa aiba rezultate bune, ele trebuie sa se desfasoare intr-un anumit ritm, dupa un anumit program, care sa se potriveasca exact cu nevoile sale. Regularitatea si ritmicitatea ingrijirilor corespund unei necesitati a organismului, fapt pentru care nou-nascutul se obisnuieste repede cu aceasta ordine, care constituie oarecum prima actiune educativa. De exemplu, nou-nascutul primeste 6-7 mese in 24 de ore, la interval de 3-3,5 ore, iar intre mese doarme aproape tot timpul. Mai tarziu, somnul ocupa mai putin timp, mesele sunt mai rare, copilul sta treaz din ce in ce mai mult. in perioada de veghe se joaca, este dus la plimbare, etc
Prin urmare putem vorbi de reguli inca de cand copilul este bebelus. Totusi, in primii ani (pana in jurul varstei de 3 ani) copilul nu este capabil sa constientizeze continutul acestor reguli, ci doar sa se adapteze la ele, transformandu-le in deprinderi, integrandu-le in regimul sau de viata. in jurul varstei de 2 ani - mai ales, regulile devin primordiale in viata micutului. Este perioada in care copilul deja stie sa se deplaseze si se poate intalni cu multe pericole, de aceea parintii trebuie sa inceapa sa-l disciplineze. in aceasta etapa, in familiile cu copii probabil cel mai utilizat cuvant este "nu". Dar, disciplinarea, indiferent de varsta trebuie abordata ca un proces de invatare atat prin metodele folosite, cat si prin atitutidinea cu care sunt puse in aplicare.
Dupa varsta de 3 ani, odata cu aparitia si dezvoltarea gandirii cauzale, copilul incepe sa constientizeze limitele, (nu numai ca pe niste restrictii, asa cum le-a perceput pana la aceasta varsta) pentru ca incepe sa le inteleaga. Deja reuseste sa identifice consecintele actiunilor sale si din acest moment, rolul parintilor este de a incuraja comunicarea cu copilul pentru a-l ajuta sa elimine comportamentele negative si sa le asimileze pe cele pozitive.
Atata timp cat parintii satisfac orice capriciu al copilului, nu ii stabilesc nici o regula, il lasa sa faca numai ce vrea el, ii creeaza un mare deserviciu. Nu il ajuta sa-si dezvolte simtul responsabilitatii, autocontrolul, si mai ales, capacitatea de a rezista la frustrari. Nu reusesc decat sa creeze imaginea unui copil needucat, razgaiat, care nu respecta pe nimeni si nimic - de fapt un copil neadaptat.
Diana Paula Stoian,
Specialist in Psihologia Copilului
Detalii specialist
