Tantrumurile sunt accesele de furie ale copiilor mici care nu reusesc sa isi exprime neputinta sau frustrarile in alt mod. Aceste episoade sunt un fenomen natural, comun, care se manifesta mai ales prin urlete, plans zgomotos, tavalire pe jos, lovire, in general prin agresivitate din partea copiilor catre parinti. Crizele de tantrum apar cu precadere in intervalul de varsta 2-3 ani, iar pe masura ce cresc cei mici vor invata sa gestioneze mai bine sentimentele neplacute, si accesele de furie se vor imputina. Tu cum faci fata tantrumurilor copilului tau?
Cum gestionam situatia de criza si cum linistim copilul in timpul unui tantrum
Primul pas si cel mai important este ca tu sa iti pastrezi calmul in timpul crizelor copilului tau. Identifica apoi felul in care este perceput indemnul tau catre copil de a se calma, daca este pe intelesul copilului si daca poti imbunatati ceva in transmiterea mesajului. Se poate intampla ca odata invaluit in toate sentimentele negative ce determina aparitia accesului de furie, cel mic nici sa nu te auda si deci sa ai senzatia ca nu te ia in seama.
Cand cel mic incearca sa negocieze ceva deja stabilit sau insista cu ceva ce el isi doreste si tu nu, ii poti reaminti pe un ton serios "M-ai intrebat asta deja, si ti-am raspuns" ramanand astfel ferma pe pozitii.
Poti schimba felul in care decurg lucrurile aratand empatie si ghidandu-l pe el sa se focuseze pe intelegerea sentimentelor si pe rezolvarea furiei: "Esti suparat pentru ca ti-am spus ca nu mai poti lua un biscuite cu ciocolata, ce facem cand suntem suparati?".
Stii momentul acela cand i-ai spus deja ca in 5 minute plecati din parc, dar cu toate acestea, dupa ce se scurg acele minute el tot nu vrea sa plece? Poti incerca sa il convingi aratandu-te deschisa spre a gasi o solutie impreuna, ca sa fiti amandoi multumiti: "De ce anume ai nevoie ca sa fii de acord sa plecam acasa?" sau "Ce pot face eu ca tu sa simti ca am stat destul in parc?".
Cand cel mic se supara sau devine agresiv cu alti copii sau chiar cu tine, poti incerca sa il calmezi folosind expresii de tipul "Este normal sa fii suparat, si eu as fi in locul tau. Dar te rog calmeaza-te si apoi spune-mi cum te pot ajuta sa obtii ce iti doresti" sau "Este in regula sa fii suparat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fii si rautacios" sau chiar "Mai intai te calmezi si apoi vorbim, imi povestesti ce s-a intamplat. Ai nevoie de ajutor sa te linistesti sau o poti face pe cont propriu"?
Mesele devin de multe ori camp de lupta! De cate ori nu ti s-a intamplat ca cel mic sa nu vrea sa manance un anumit aliment, sau sa refuze tot ce ii oferi? Distrage-i atentia de la actiunea in sine de a manca spunandu-i "Nu esti obligat sa mananci, dar trebuie sa vii sa stai la masa cu restul familiei", astfel presiunea nu va mai exista iar cel mic cel mai probabil va manca. Daca tactica asta nu functioneaza, implica-l direct "Ce putem adauga in mancare pentru a o face super-delicioasa si sa o mananci?".
Orele de somn, alt subiect delicat in orice familie cu copii mici: in primul rand, nu uita sa ii arati apreciere cand respecta orele de somn, cand doarme intreaga noapte fara sa incerce sa se furiseze in patul tau spunandu-i: "M-am odihnit foarte bine si apreciez ca nu ai venit la noi in pat azi-noapte, eu si tati iti multumim pentru asta", stima de sine ii va creste si va face un efort sa repete cat mai des comportamentul, stiind ca la randu-i primeste un feed-back pozitiv de la tine.
Fa-l sa inteleaga cat de important este un somn odihnitor nu doar pentru el, dar si pentru tine prin expresii de genul: "Mai tarziu, dupa ce te culc pe tine, abia astept sa ma duc in patul meu confortabil, sa citesc o carte si sa dorm si eu" sau "Somnul ne ajuta sa crestem si sa ne reincarcam bateriile, abia astept sa dorm!".
Momentele de frustrare sunt inevitabile pentru noi ca adulti, cu atat mai mult pentru copii, care de cele mai multe ori nu stiu cum sa isi exprime aceste frustrari si reactia devine astfel mult mai virulenta. Ajuta-l sa nu se simta singur in acele momente si sa se simta important, apeland la mici artificii de genul incurajarii comunicarii si a atingerilor, o imbratisare, o bataie pe spate in semn de intelegere intarita de: "Stiu ce simti" si expresii de genul: "Am vazut ca ai aruncat jucaria, imi dau seama ca esti suparat/ nemultumit" sau "Surioara ta ti-a luat jucaria cu care te jucai, asta te-a suparat, nu-i asa?" Apoi ghideaza-l spre a se calma prin: "De ce ai nevoie acum? Ai nevoie de ajutor, vrei sa incerci din nou, sau pur si simplu ai nevoie de o pauza de 5 minute?".
Vrei sa il determini sa faca ceva anume sau sa nu mai opuna rezistenta la actiunile de zi cu zi, de genul spalatului pe maini, a stransului jucariilor, sa manance ce i-ai pregatit pentru pranz? Apeleaza la un mic siretlic, ofera-i la schimb si actiuni pe placul lui: "Dupa ce strangem jucariile, putem reface puzzle-ul tau preferat" sau "Mai intai mancam felul principal si apoi vei primi si desertul tau preferat", "Intai ne spalam pe dinti si apoi ne jucam cu lego-ul".
Cand tu si cel mic nu sunteti pe aceeasi lungime de unda, e foarte usor sa se iste un mic scandal, si inevitabil sa para o lupta pentru putere. Fa-l sa creada ca el decide prin expresii de genul: "Strangi jucariile inainte sau dupa ce te speli pe maini?", "Cine vrei sa te ajute sa te speli pe dinti? Mami sau tati?".
Empatizeaza cu copilul si nu va ezita sa iti ceara ajutorul alta data: "Stiu ce simti, nici eu nu reuseam sa fac asta singura la varsta ta, te pot ajuta cu ceva?" sau "Cum vrei sa rezolvi problema asta? Te pot ajuta cu ceva?".
Stii cum de obicei tu il ajuti pe el? Inverseaza rolurile, te poti preface ca ai dificultati in a face ceva simplu de genul legatului unui siret si ii poti spune: "Nu reusesc sa fac o fundita, asa as avea nevoie de cineva care se pricepe la asta".
Exemplul cel mai graitor pentru copil esti chiar tu. Daca tu in primul rand reusesti sa iti pastrezi calmul in situatiile de criza, incet incet va prelua si el comportamentul tau. Daca va gasi la tine alinare si intelegere, nu critica sau cearta, iesirile lui vor fi din ce in ce mai putin frecvente si va intelege ca exista si alta cale de a solutiona micile frustrari. Stim, e dificil uneori sa gestionezi cu calm toate situatiile, dar nu poti ajuta copilul sa isi gaseasca echilibrul daca tu nu reusesti sa iti tii in frau propriile emotii. Asa ca inspira adanc, numara pana la 10 si ajuta-l sa isi exteriorizeze simtirile fara agresivitate, cu calm.
