Isi fac temele la timp. Scriu frumos. Isi pastreaza camera curata si ordonata. Sunt deseori usor de intimidat. Vor sa-si ajute parintii. Se folosesc de frane atunci cand coboara un deal cu bicicleta. Pentru ca nu pun prea multe probleme imediate, tinzi sa presupui ca totul este in regula cu copiii cuminti. Ei nu sunt tinta unor griji anume, cum se intampla in cazul copiilor care fac graffiti in pasajele subterane. Astfel, toata lumea prespune ca cei cuminti nu au nicio problema, pentru ca fac tot ceea ce se asteapta de la ei. Si problema este tocmai asta!
Necazurile secrete - si dificultatile viitoare - ale unui baiat bun sau ale unei fete cuminti incep cu nevoia lor interioara excesiva de a fi respectati. Copilul cuminte nu este bun dintr-un capriciu al naturii, ci este bun pentru ca nu are nici o inclinatie de a fi altfel. Este bun pentru ca nu are nicio alta optiune. Bunatatea lui este mai degraba o necesitate decat o alegere.
Multi copii cuminti sunt buni din dragoste fata de un parinte depresiv si hartuitor, care le da foarte clar de inteles ca nu ar putea face fata unor eventuale complicatii sau situatii dificile. Sau poate ca sunt foarte buni pentru a-si calma un parinte violent, furios, care ar putea deveni infricosator in mod catastrofal, la orice semn de conduita mai putin perfecta. Sau poate ca parintele lui e foarte ocupat si distras, si aceasta e singura metoda prin care copilul poate obtine un pic de atentie din partea adultului.
Emotii cenzurate
Suprimarea emotiilor negative, desi duce la o obedienta planuita pe termen scurt, limitata la varsta copilariei, genereaza foarte multe dificultati mai tarziu, in viata adulta. Educatorii cu experienta si parintii ar trebui sa isi ridice semne de intrebare daca un copil da semne de politete exagerata - si sa le trateze ca semne de pericol. Copilul bun devine pastratorul a prea multor secrete si comunicatorul terifiant al subiectelor nepopulare, dar importante.
Copilul cuminte spune cuvinte minunate, fiind expert in a satisface asteptarile publicului, dar gandurile si sentimentele lui reale raman ingropate, generand mai tarziu simptome psihosomatice, spasme, izbucniri emotionale bruste si un sentiment de acut de amaraciune.
Sexualitate reprimata
Boala copilului bun este data de faptul ca nu a experimentat niciodata situatii in care adultii sa fie capabili sa ii tolereze micile rautati. El a pierdut un privilegiu vital acordat copilului sanatos: acela de a putea afisa sentimente precum invidie, lacomie, egoism sau manie si de a fi totusi tolerat si iubit, in ciuda defectelor sale.
In general, o persoana buna are probleme deosebite in manifestarea sexualitatii. Copil fiind, a fost cel mai probabil laudat pentru puritatea si inocenta sa. Pe masura ce a crescut, a inceput sa descopere, ca toti ceilalti adolescenti si tineri, extazul sexului. Sexul contine o doza de perversitate frumoasa si poate provoca un dezgust tulburator de incitant. Astfel de trairi radicale sunt insa in contradictie cu ceea ce crede ca ii este permis sa simta. Prin urmare, poate refuza sa-si asume propriile dorinte, devine rece si se detaseaza de propriul corp. Sau poate ceda dorintelor intr-un mod disproportionat si distructiv, ramand cu un gust amar si cu spaima de a repeta astfel de experiente.
Performante profesionale mediocre
Adultul bun are probleme si la munca. Copil fiind a respectat regulile, nu a provocat niciodata necazuri si nu a suparat pe nimeni. Insa respectarea regulilor la modul orbeste nu te duce prea departe in viata. Aproape tot ceea ce este interesant, important sau care merita sa fie facut se va lovi de un oarecare grad de opozitie. O idee stralucita va nemultumi mereu pe cineva, dar asta nu inseamna ca trebuie sa renunti la ea. Copilul bun este condamnat la mediocritate in cariera. El doar face oamenilor pe plac, intr-un mod steril.
A fi matur cu adevarat presupune sa ai curajul de a avea o relatie sincera cu acea parte intunecata complexa si ambitioasa din tine si sa accepti faptul ca nu tot ceea ce te face fericit va multumi pe cei din jur sau va fi considerat "frumos" de catre societate. Ceea ce este important este sa explorezi si sa tii la lucrurile care te implinesc.
Dorinta de a fi bun este unul dintre cele mai frumoase lucruri din lume. Insa pentru a avea o viata cu adevarat buna, ai uneori nevoie sa fii rau (dupa standardele copilului bun) intr-un mod constructiv si curajos.
